Intram in saloane, cunoastem mamicile, taticii, eventual bunicii. Simtim incantare si sunt o multime de intrebari care se nasc dinspre mame si toti ceilalti care sunt pe langa ea.
Era unul dintre saloanele proaspat renovate, unde tonul de vernil, masuta de cafea, patutul copilului cu un design usor diferit, dau impresia ca intri intr-o camera a micutului special amenajata - caldura, intimitate. O prima privire. O mamica, proaspat nascuta, statea relaxata pe pat, pe o parte, contemplandu-si bebelusul asezat langa ea.
Fericire-incantare-descoperire
Era un tablou in care sentimentul matern era atat de vizibil, se citea fericire, incantare, descoperire!
Micutul dormea. Mama nu a simtit prezenta noastra, chiar daca batusem la usa...Am avut timp sa observam. Nu am vazut pe chipul ei oboseala sau poate o pozitie stinghera in pat, pe care i-ar fi putut-o dicta organismul care abia trecuse printr-o nastere.
A observat prezenta unui cadru medical in salon. Zambea in continuare. Era un zambet care ii cuprindea intreaga fata..ochii...Cata fericire!
Ne impresioneaza fiecare mama care a nascut !
Ne impresioneaza povestea fiecareia. Ascultam. De cate ori nu ne regasim!
Surprinsa de prezenta noastra, a sarit zvelta din pat. Se simtea stinghera ca nu a auzit cand am intrat. Imediat am rugat-o sa ramana in aceeasi pozitie:ea cu puiul ei.
Activa dupa nasterea naturala
Nu puteam sa nu remarcam cat de activa era mama, dupa care a inceput sa ne povesteasca ca nu o doare nimic, chiar daca nascuse cateva ore...si de ce s-ar mai gandi la ea cand baietelul lor ii este alaturi? Acel micut pe care si-l inchipuise si-l visase luni de zile? Cat isi dorea sa il vada, acum iata-l ! Nu putea sa strice primele momente cu el!
Experienta nasterii fiecarei femei conteaza
Cu o zi inainte, in Isis, stiam ca fusese o zi extrem de plina. Au fost nasteri in apa si cateva operatii cezariene.
Mamica contemplandu-si inca puiul, ne spune cu incantare ca a nascut in apa.
,,Si? Cum a fost?''
Suntem obisnuiti cu diverse relatari, fiecare se raporteaza la experientele sale anterioare in legatura cu durerea, cu pragul de suportabilitate, nu ne asteptam sa pimi acelasi raspuns sau sa ascultam aceeasi poveste de fiecare data. Este important pentru noi sa ascultam povestea nasterii fiecarei gravide, sa o ajutam sa depaseasca anumite situatii daca este cazul, dar si sa evidentiem cum au putut depasi anumite situatii, pe care alte femei probabil le-ar fi perceput dificile.
La ce ne raportam?
Pentru ca o experienta a nasterii sa fie buna, trebuie sa ne raportam la urmatorii factori:
1. Experienta nasterii in sine, modul cum au decurs lucrurile, antecedentele dureroase ale gravidei.
2. Mediul nasterii, o nastere prietenoasa pentru mama in care ea trebuie sa se simta in siguranta, libera sa raspunda durerii in modul in care se simte confortabil.
3. Atitudinea cadrelor medicale, care contribuie la formarea unui mediu ce dezvolta credinta ca nasterea sa, va decurge bine.
4. Sprijinul persoanelor dragi-sot, mama, sora,etc.
Toate acestea de mai sus formeaza o experienta pozitiva a nasterii care ii asigura mamei increderea ca poate porni cu dreptul in cresterea micutului.
Care este povestea acestei mamici?
Nu programase sa nasca in cadrul clinicii Isis. Planuiese o cu totul altfel de nastere.
Auzise despre maternitate, dar drumul parea sa fie altul.Planuise o nastere naturala, isi dorea o nastere in apa , dar era putin reticenta.Este atat de noua nasterea in apa, iar toate cunostintele ei ii spuneau ca ar fi bine sa se mai gandeasca.
Sarcina este un moment cand intensitatea emotiilor este la maximum. Uneori esti atat de fericita, iar alteori, atat de emotiva, tematoare si ai nevoie de sustinere, de sfaturi, ai nevoie sa afli experientele altor gravide sau mame despre nasterea lor.
Nu era convinsa unde va naste: intr-un sistem privat sau nu
Astepta momentul in care micutul ar fi anuntat ca trebuie sa se nasca.
Si era unu noaptea, ne povesteste ea...
In cursul zilei, mamica noastra Olga, a avut contractii, dar nu avea certitudinea ca travaliul incepuse. Drept urmare, a stat linistita acasa.
Ii era teama de un travaliu ¨fals¨, nu dorea sa primeasca informatia ca ¨muncile¨ ei ar putea sa mai dureze ore bune sau zile, se raporta la povestile cunoscutelor , in acest caz.
Si iat-o la unu noaptea, convinsa ca travaliul a inceput (fisurarea membranelor amniotice) , spunandu-i sotului ca si-ar dori o alta optiune de nastere. In plina noapte, in toiul durerilor, a simtit ca isi doreste altceva pentru ea, in principal, convinsa fiind ca daca ii va fi ei bine, atunci cand trece printr-o nastere naturala, micutul va fi sanatos si fericit.
In travaliu o prima vizita
Sotul avea informatii despre clinica noastra. A sunat la receptie pentru a solicita vizitarea clinicii.
Pentru Olga, era important sa stie cum arata sala de nastere, cum arata salonul in care ea urma sa stea dupa nastere impreuna cu micutul lor, David, ne povestea in timp ce ii mangaia sprincenele conturate ale flacaului.
Toate acestea i-au fost prezentate de asistenta care lucra in acea noapte.
¨Stiti ce m-a convins sa raman la dumneavoastra? Faptul ca nu a avut nicio retinere, amabilitatea, defapt nu as spune amabilitate, ci mai degraba m-a impresionat faptul ca a fost umana, am simtit ca pot pasi cu incredere in timp ce imi povestea tot ce se intampla in clinica daca alegeam sa raman aici.
Apoi am aflat ca nasterea in apa, in aceasta maternitate, este rutina iar in cateva cuvinte mi-a expus ce as simti eu, daca m-as cufunda in apa cand durerea devine puternica si cum ar decurge nasterea bebelusului. Am intrebat si despre bebelus cum s-ar fi intamplat lucrurile.
Am primit raspunsurile si am hotarat sa raman.
Dupa aceea, am fost vazuta de medicul de garda, monitorizata si am avut sentimentul ca travaliul si nasterea mea vor decurge in siguranta.¨
Nu putea sa isi controleze zambetul in timp ce studia degetele micutului , sarutandu-le printre cuvintele pe care ni le impartasea.
¨Si cum a fost in apa?¨
¨O, considerabil durerea s-a redus!
Dar faptul ca am avut imediat bebelusul pe piept mi-a adus un sentiment pe care nu pot sa-l descriu.
Eram intre durere si fericire!
Era plans si ras !
Erau lacrimi!
Eram amandoi!
Am simtit ca totul este atat de natural, nu am avut teama, bebelusul a venit pe pieptul meu, simtind ca acolo ii este locul. S-a cuibarit. Era atat de mic, parea firav! Iimi era putin teama, alunecos, dar apoi am realizat ca plange atat de viguros, ca ma impinge cu manutele.
Toate acestea se intamplau in timp ce domnul doctor inca nu taiase cordonul ombilical, cand doamna doctor neonatolog, venea cu o mana sa ma asigure ca micutul nu este atat de fragil si ca il pot tine.
Si iata-ma acum cu acelasi sentiment !
Sunt atat de fericita! Nu pot sa cred ca el este minunea care imi dadea picioruse in burtica!
Degetele acestea atat de firave, cum oare s-au format ? Si uitati-va: are gene! Este atat de frumos!''
Uneori sunt zile incarcate, suntem inainte de toate, oameni si am invatat sa ne detasam de viata personala atunci cand trecem pragul maternitatii Isis, noi, cadrele medicale, intreg personalul.
Zambim si realizam ca uneori contribuim cu totii, noi cei de aici(medici,asistente,psiholog,infirmiere,administratori,receptionere) la fericirea multor mame si ne incarcam pozitiv, zambim si cu lacrimi in ochi simtim ca fiecare copil care se naste este parte din noi, retraind experientele noastre ca parinti sau cele care nu avem inca copii, deja planificam cum va fi micutul nostru si traim alaturi de familii experiente pe care ni le dorim sa fie si ale noastre, peste ceva timp.
Nasterea iti da un sentiment care te inalta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu