Zile incarcate in Isis
Sunt multe povesti semnificative pentru femeile care planuiesc sa aiba un copil, insa cateodata timpul nu ne permite sa detaliem fiecare poveste in parte.
Si totusi, Amelia avea ceva special. Aveam nevoie de putin timp, chiar daca putea fi peste programul obisnuit de lucru pentru a retrai cu ea momente din timpul travaliului, nasterii si pentru a afla experienta ei de nastere, acum, dupa cateva zile de spitalizare.
Amelia era nerabdatoare sa ne povesteasca. Era familiarizata cu tot ceea ce reprezinta Isis intr-o lume virtuala.
Am lucrat in Finlanda
“Chiar daca lucram in Finlanda, cand am ramas insarcinata, am decis sa nu raman sa nasc acolo, intrucat a existat maternitatea Isis.”
O privesc zambind. E prea mult superlativ in relatarea ei?
“A contat mult ca ati existat! Era domnul dr. Cristurean in care aveam mare incredere si mi-am dorit sa ma urmareasca dumnealui in continuare. Erau parerile prietenilor mei care au nascut in Isis si ale celor care nu au nascut, iar tot ce am citit despre voi, mi-a creat impresia ca sunteti reali, ca Jurnalul Isis este creat pentru femei ca nu are caracter comercial.”
Sa nasc intr-o tara straina, cand am nevoie de alinare pe limba mea?
“Acum dupa ce am nascut, am realizat ca mi-ar fi fost greu printe finlandezi . Nu as fi putut sa invat atatea despre bebelus, nu as fi putut sa fiu deschisa fata de ei. Cand esti mama simti nevoia sa iubesti pe limba ta.
Sincer? Mi-am dorit sa nasc in tara mea! Imi imagimez cum era sa nasc si sa fiu inconjurata de oameni care vorbesc o limba straina. Dupa saptamana pe care am petrecut-o acum, in Isis, ma tot gandesc: Oare as fi putut pune atatea intrebari acolo, as fi avut atatea raspunsuri la toate problemele care m-ar fi framantat? Sigur nu as fi avut aceeasi experienta.
Amelia, de ce nastere naturala?
Incepand de la a doua echografie pe care am facut-o la zece saptamani, a fost uimitor sa vad ca are cinci centimetri si ca are manute. Am avut o revelatie. M-am gandit ca natura a facut procesul perfect. De ce sa stric un proces care merge de la sine de mii si mii de ani?
Ma consideram o egoista
Cum sarcina mea a fost fara niciun fel de probleme, ma gandeam: “De ce sa fac o operatie fara sa am nevoie?” Stiam ca pentru bebe e mult mai bine sa se nasca natural, citisem despre hormonii din timpul nasterii. Admiram femeile care se simteau increzatoare dupa nastere si aveau convingerea ca:
“Daca ai trecut printr-o nastere, acum poti face orice!”
Iar acum gandesc:
“ A fost greu, chiar nu e usor sa treci printr-o nastere!”
Crezi ca poti compara nasterea cu alta experienta din viata?
Este ceva unic, fara corespondent. In acest moment imi pare rau ca nu a fost de la inceput pana la sfarsit natural.
Cand ma gandeam la nastere, nu imi era teama. De fiecare data imi spuneam:
“Acum nu ma gandesc la asta. O femeie stie sa nasca”
Mie imi era teama de operatia cezariana. Acum pot spune ca sunt mandra ca imediat dupa nastere mergeam pe holurile Isis si lumea se mira. Oare dupa operatie cat de repede as fi putut sa ma misc? Aceasta era temerea mea.
Cum a inceput travaliul?
Sambata seara am simtit o scurgere abundenta, dar nu m-am ingrijorat fiindca oricum aveam leucoreea, specifica sarcinii. Duminica m-am decis sa merg la clinica fiindca ma gandisem ca este posibil sa pierd lichid si aveam nevoie de parerea specialistului. La monitorizarea s-a constatat ca aveam contractii de intensitate scazuta, iar bataile cordului fetal erau bune. Lichidul amniotic era in cantitate redusa. Nu era angajat iar colul era inchis.
Monitorizare la 11,30-incep durerile
Usoare contractii suportabile, gen dureri menstruale. Devin din ce in ce mai puternice. Eram in camera iar ele se inteteau. Le aveam la cinci minute si devenisera dureroase. Imi cautam locul in camera. Ma asezam, ma ridicam, ma plimbam. Nu ma simteam confortabil, nicicum. Contractiile erau dureroase si devenisera obositoare. Intr-un final am gasit o pozitie pe coltul patului, usor aplecata cu burta in fata. Cand incercam sa ma intend, fiindca simteam nevoia sa dorm, contractile deveneau mai puternice. Aveam nevoie de somn fiindca realizam ca acela era doar inceputul, urmau sa fie alte cintractii mai puternice.
Am stat in camera pana a doua zi dimineata.
La controlul de la 10.30 s-a constatat ca am dilatatie doi.
Dupa 11 ore de travaliu nu mai doream nimic, eram epuizata
Ii spuneam sotului ca vreau acasa, apoi ma gandeam ca era mai bine daca stateam in camera. Nu suportam masa de travaliu, doream coltul meu de pe marginea patului din camera. Acolo ma simteam bine. La fiecare contractie am simtit nevoia sa gem. Gemeam incet, soptit, in felul acesta ma relaxam , simteam ca trece mai repede durerea. In timpul sarcinii priveam filme in care feneile nasteau si ma amuzam de acel sunet pe care-l scoteau, iar acum o faceam instinctiv.
Asculta-ti corpul!
Este mesajul care imi venea mereu in minte si intr-adevar a functionat. Corpul iti spune ce sa faci.
Aceste lucruri mi-au fost spune de moasa din Finlanda si le-am invatat si la cursul Lamaze cu Ana. Ele mi-au spus sa am incredere in mine si in timpul sarcinii si in timpul travaliului ca voi face instinctive ce trebuie ca sa imi fie bine. Am realizat acest lucru in timpul sarcinii. Eu pana la varsta de 30 de ani nu am putut sa dorm decat pe burta, acum sa dorm lateral sau cu fata in sus.
M-a surprins, de asemenea instinctual de a-mi proteja burta. Sunt o persoana energica si am avut nesansa sa cad sau sa ma lovesc de mai multe ori in timpul sarcinii, dar de fiecare data duceam instinctiv mana la burta si ma protejam, era un automatism.
Cand ai aflat ca dupa atata timp ai dilatatie doi, ce ai simtit?
Eram frustrata. Ma gandeam ce am de facut eu in acel moment. Pornisem cu idea ca voi suporta durerea atat cat trebuie. Eram dezamagita fiindca ma straduisem sa support durerea, dar ce se intampla cu corpul meu de am doar dilatatie doi?
Simteam ca nu mai pot face fata
M-am pierdut. Nu mai eram comunicativa, intrasem intr-o lume a mea. Mi se sugerase ca pot naste seara. Simteam ca nu mai pot face fata, eram suparata. Contractiile erau mai dureroase, iar intre contractii atipeam. Doctorul ma anuntase ca bebe incepea sa faca bosa.
S-a sugerat epidurala
Eram obosita, epuizata si descurajata. Aveam nevoie de odihna. In mod normal eram impotriva unei injectii in coloana vertebrala. Nu avusesem in gand vreaodata ca voi doti de buna voie sa fac acest lucru. As fi facut orice imi spunea ea atunci. Nu mai aeram in stare sa iau decizii, as fi vrut sa se termine mai repede. Am acceptat cu gandul ca voi avea timp sa ma odihnesc putin.
Initial, m-am speriat de intepatura din coloana vertebrala
Dupa ce s-a introdus acul si substant a trebuit sa stau cateva minute pe spate. A fost greu pentru mine fiindca in mod normal, puteam sta numai pe partea stanga. Dupa aceea a fost o senzatie de liniste, apoi am adormit. Nu stiu daca era somn, era un el motaiala pentru a nu-I spune delir.
Contractiile nu le mai percepeam dureroase, dar parca durerea se muta pe anumite portiuni ale abdomenului.
A doua doza nu m-a mai relaxat atat de mult
Nu am mai simtit linistea de dupa prima doza. Dupa care, incet, incet la fiecare control am fost anuntata ca am dilatatie care progreseaza. Probabil a ajutat anestezia epidurala.
Ora 13-dilatatie cinci
Am progresat in prima parte a travaliului, dar dupa aceea m-am oprit la dilatatie cinci. Timpul trecea, iar eu nu depaseam acest prag. Medicii ma pregateau cu idea ca travaliul se poate termina cu o operatie cezariana.
S-a trecut la pasul doi, dupa epidurala
Perfuzie cu oxiton pentru a accentua contractiile si n sia avea effect asupra dilatatiei. Auzeam aparatul care monitoriza inimioara lui bebe. Am citit pe fata celor din jurul meu ca ceea ce auzeam nu era bine. Bataile inimioarei ii scazusera usor. S-a decis intreruperea perfuziei cu oxiton. Mi s-a parut alarmant ca Ana mi-a pregatit masca de oxigen.
Ce gandeai in acel moment?
Mi-a fi dorit sa se termine oricum, chiar si cu o operatie cezariana. Stiu ca a fost un moment critic. Chiar am cerut operatia cezariana. Cei de langa mine au sugerat ca decizia finala ii apartine medicului meu, dr. Cristurean. Eram in asteptarea lui, insa, surprinzator m-am linistit foarte mult in momentul cand a venit dumnealui.
Acela a fost momentul cand doctoral m-a anuntat ca am dilatatie complete si este momentul sa imping. Nu aveam reflexul de a impinge, asa cum ma asteptam sa apara, dar la indicatia medicului am impins asa cum am fost invatata sa fac.
Ascultam ce spune doctorul, dar corpul nu ma asculta, fiindca nu simteam nimic. O faceam mechanic, muschii nu ma ascultau.
Am avut epiziotomie. In acel moment m-a ajutat aceasta incizie.
Sa te doara contractia si sa impingi, imi parea greu
Stiam ca atunci cand ai dilatatie completa durerile sunt intense si acela este momentul cand trebuie sa impingi. Invatasem acest lucru la curs cu Ana, dar ma infiora gandul ca daca ai déjà o durere puternica mai trebuie sis a impinge.
Cu epidurala lucrurile pareau ca au decurs firesc, chiar daca imi programasem o nastere naturala, fara interventii medicamentoase. Se pare ca in timpul travaliului lucrurile nu se intampla intotdeauna asa cum iti programezi.
Dupa ce a iesit bebe, parca nici nu se intamplase
Uitasem cat de mult ma duruse inainte, uitasem cat de obosita eram, cate ore am stat in travaliu…Eram noi doua…Chiar am simtit acea fericire care ma inundase! Nu credeam cand mamicile imi povesteau ca uiti imediat dupa nastere tot ce este rau!
Crezi ca este o legatura intre ceea ce esti tu in viata de zi cu zi si modul ales de nastere?
Da, in mod sigur! Pentru mine a contat cum reactionez in mod normal in viata, cum si ce idei ma calauzesc.
Sunt inginer de testare sotware. Ca si inginer, lucrez dupa planuri. As spune ca toate le asez cu “liniuta” si daca nu respecti planul nu iti iese. As fi vrut sa fie acelasi lucru si in timpul nasterii. Am citit mult, am luat legatura cu moasa din Finlanda, am facut cursul Lamaze, am discutat mult cu medicul meu si totusi…nasterea nu o poti face cu “liniute”.
Sunt multe necunoscute in timpul travaliului si a nasterii
Ar fi bines a te gandesti ca orice se poate intampla. Eu gandeam ca va fi un sir de:
-contractie-respiratie-contractie-impinge-contractie-nastere
Daca iti faci un plan de nastere, lasa o marja de 10%-20% eroare.
Fiecare sarcina este unica, iar nasterea la fel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu