Pozitiile verticale ajuta femeia sa nasca

In randurile care urmeaza expunem informatiile teoretice cu privire la beneficiile pozitiilor verticale in timpul travaliului si a nasterii bebelusului.

Probabil ca multe dintre voi va veti regasi in cele doua situatii descrise in articol, iar altele veti fi pregatite sa aveti si o altfel de viziune cu privire la nasterea naturala standard si cea naturala care se petrece in apa.

Studiu despre nastere
Inca de la inceputurile istorice ale inregistrarilor nasterilor, s-a aratat ca femeile, in mod traditional, isi petrec travaliul in pozitii verticael si nasc in pozitii verticale, fie pe vine sau pe scaunele de nastere.

Pozitiile verticale-benefice pentru mama si fat 
Obstericianul francez Francios Mauriceau (1637-1709) a fost primul care a introdus pozitia culcata in obstetrica considerand ca este mai comoda pentru personalul medical, sa asiste nasterea.
 In timpul travaliului latent, cercatarile au indicat faptul ca pozitiile verticale, de tipul plimbatului, statului in picioare, au beneficii atat pentru mama cat si pentru fat.

Pozitii verticale, mai putina durere, travaliu mai scurt
Descresterea fluxului sanguin catre fat, asociata cu pozitiile orizontale, poate duce la hipoxie fetala (scaderea oxigenarii fatului), cat si la o perceptie ridicata a durerii in timpul contractiilor.
 In anul 1978 dr.Flyn a concluzionat ca femeile care petrec travaliul in pozitii verticale, au mai putina nevoie de analgezice iar travaliile sunt mai scurte.
In aceste pozitii forta gravitationala asociata cu greutatea fetala, adauga un plus de presiune de pana la 35 mm Hg.

 Pozitia culcata pe spate creste riscul epiziotomiei
De asemenea, studiile clinice au aratat ca pozitiile verticale au un efect favorabil asupra contractiilor uterine. Intr-un studiu aleator, controlat, femeile care au adoptat pozitii verticale (inclusiv pe vine), au simtit mai putina durere, mai putine traume perineale si mai putine epiziotomii decat cele care au nascut culcate pe spate si au desfasurat mare parte a travaliului in pat, culcate.
Saturatii mai mari cu oxigen au fost sesizate la copiii nascuti de femeile ce au petrecut travaliul in pozitii verticale, comparativ cu cele care au petrecut in pozitii orizontale.

Instinctiv, femeia adopta pozitii verticale 
Pozitia pe vine este cea mai buna, daca gravida simte nevoia sa o adopte. Genunchii si soldurile sunt flectate, coapsele presate pe peretele abdominal, in aceasta pozitie uterul se ridica, directionand partea de prezentare a fatului catre orificiul pelvic exterior, astfel incat coborarea fetala este imbunatatita.

 Concluziile au fost ca durata perioadei in care gravidele au impins in aceasta pozitie s-a scurtat cu 23 de minute la primipare si cu 13 minute la multipare.

Stand in pat poate fi o optiune, desi exista o tendinta permanenta de a aluneca pe spate, ea trebuie incurajata sa stea in sezut, sa fie aplecata inainte cu regiunea superioara a corpului mai in fata, ca atunci cand este pe vine.

 Initierea impingerii 
Initierea impingerii si tehnica folosita pentru a impinge sunt practici care apar simultan.
Ambele trebuie sa se bazeze pe raspunsul instinctiv la reflexul Fergunson, care consta in stimularea receptorilor nervosi din peretele pelvic, ca raspuns la presiunea capului fetal, pe masura ce coboara printre spinele iliace.

Cand se face impingerea?
 De obicei, femeia este sfatuita sa impinga atunci cand este complet dilatata, indiferent daca simte sau nu aceasta nevoie.Totusi, nu exista studii care sa conditioneze impingerea la dilatatie completa, fara a avea nevoia distincta de a impinge, precum ca ar imbunatati coborarea fetala.

 Defapt impingerea pe o perioada lunga de timp poate avea rezultate negative. 
Consecintele materne ale eforturilor de screamat prelungit pot duce la cresterea oboselii materne, ceea ce duce la o rata mai mare a riscului de cezariana.
 Consecintele fetale pot fi legate de stresul excesiv al mamei care descreste fluxul sanguin catre fat, in cele din urma, poate duce la scaderea batailor cordului fetal, implicit la operatie cezariana.

 Practicienii trebuie sa incurajeze sa apara nevoia distincta a gravidei de a impinge, decat sa se bazeze pe dilatatia completa ca singur indicator.

Impingerea spontana reduce riscul epiziotomiei
 Intr-un studiu recent s-a concluzionat ca impingerea spontana a dus la mai putine rupture si necesitate scazuta de a efectua epiziotomie.
Desi pe vine este o pozitie buna de impins, cei care asista o femeie in travaliu trebuie sa simuleze pozitii asemanatoare daca mediul nasterii nu il permite.