Asteptam fetita si a fost baiat

Salonul 213. Citim raportul zilei: Nastere naturala-ziua zero

Deschidem usa salonului. De aceasta data raportul a fost diferit. De regula, noi , prin atitudinea noastra, suntem cei care aducem zambetul pe buze femeilor abia nascute, insa de aceasta data suntem intampinati de zambetul unei femei frumoase care se odihnea, pe o parte, in patul sau, privindu-si micutul din patut.

Era liniste, pace, incantare, se simtea in privirea ei implinirea menirii femeii.

Ar fi putut avea o usoara unda de oboseala? In mod sigur. Trecuse printr-un travaliu lung. Era noapte si ar fi putut sa se odihneasca, gandindu-se ca poate urma o noapte nedormita, in care micutul sa o solicite.

“ Simt ca va fi o noapte usoara, este prima cu bebelusul meu. Nu am cum sa dorm, il astept sa se trezeasca, pentru a sta cat mai mult timp cu el.”

Se citea in ochii ei nerabdarea mamei care isi doreste puiul aproape, sa ii studieze manutele, sa ii sarute fiecare degetel. Dar nu dorea sa strice un ritual al locului.

“  Il puteti lua langa dumneavoastra, il doriti in pat?”

Era retinuta, fericita, se gandea ca aceasta este o regula, din moment ce bebelusul fusese asezat in patutul  verde de langa patul său.

Cu fericire in ochi, il primeste langa sân. E cald, e ceea ce simțea micutul ca a trait timp de noua luni in pantecul mamei sale. Mirosul dulceag al laptelui, ce ii trezea amintiri ale lichidului in care poposise atata timp, il facu sa adulmece.

Era mami? Era cea pe care o cunostea atat de bine, cu care traise aproape un an? Simteau in acelasi timp. Era mami de la care primise  hrana si sentimente pentru a creste, cea cu care formase un intreg. Traise prin mami si ea i-a dat putere.

Dar oare de cate ori micuta fiinta din pantece ii daduse putere mamei sale?

In ziua externarii, asezate comod, vorbim despre ce a insemnat pentru Andreea experienta nasterii.

“ Imi doresc de ani de zile sa mi se intample acest lucru. Nu mai cred in sarcinile programate. Lucrurile se intampla atunci cand suntem destinsi si relaxati. O sarcina, o minune in viata ta vine atunci cand nu iti propui, cand simti ca viata iti surade, cand te bucuri pentru fiecare lucru marunt si reusesti sa imparti zambete in jurul tau.

O sarcina la 35 de ani

Aceasta sarcina m-a transformat ca femeie, am simtit ca m-am reinventat, am capatat alte valori, am aprofundat idei care imi adusesera confirmarea ca ma reprezinta. Vedeam cum ma transform. Era o bucurie care venea din interior si nu o puteam explica nimanui in cuvinte. Simteam ca, in interiorul meu era o mica fiinta cu care aveam o relatie speciala. Era o bucurie pe care nu o puteam impartasi cu ceilalti si ce a fost minunat este  ca ea nu a trecut toata sarcina.

Multe femei s-ar fi simtit impovarate

As spune despre mine ca sunt atipica ca femeie, sunt necasatorita.

Probabil, cele mai multe femei ar fi vazut impovarator acest rol, insa eu mi-am asumat rolul de mama fiindca am putut sa-mi indeplinesc o dorinta mult visata. Nu am simtit ca este o povara.

La inceput, tatal nu isi dorea copilul, chiar insista sa intrerup aceasta sarcina. Toate acestea m-au facut mai puternica, desi uneori ma simteam singura.

Etape prin care uneori trecem

Am trecut prin etape normale unei astefel de experiente:

La inceput am plans mult. Imi parea rau. De ce tatal copilului nu putea sa impartaseasca aceasta bucurie cu mine?

Ma rugam. Simteam ca in felul acesta pot depasi sentimentele care ma impovarau. Am simtit ca in acest fel imi intaresc fortele, poate de aceea am fost atat de optimista si nu am avut temeri in legatura cu nasterea. Dupa ce am depasit  aceste sentimente fața de tatal copilului, am putut sa ma bucur de puiul meu.

Am asteptat nasterea fiindca stiam ca atunci mi se va schimba viata

Se apropia momentul nasterii, iar prietenele ma intrebau daca am temeri in legatura cu aceasta. Gandindu-ma acum, pot spune ca am asteptat ca pe ceva minunat care imi va schimba viata in bine.

 De la inceput am refuzat idea de cezariana, fiind o persoana sociala, educata, responsabila am realizat care sunt beneficiile nasterii naturael, chiar si la aceasta varsta.”

Vorbiti despre beneficiile nasterii asupra corpului dvs, care va erau informatiile inainte de nastere?

“ Stiam ca organismul se reface mult mai repede dupa o nastere naturala. De exemplu, am avut modificari hormonale la nivelul sanilor, acum ceva ani, iar in timpul sarcinii aceste modificari nu au mai existat, iar medicii mi-au adus confirmarea ca organismul se recladeste hormonal dupa o astfel de experienta”

In cercul meu de prietene am fost incurajata sa ma operez, toate prietenele mele au trecut printr-o astfel de interventie pentru a-si aduce pe lume copiii, dar eu hotarasem sa nasc natural.

Hemoglobina destul de mica

In timpul sarcinii, hemoglobina mea era mica. Unii medici nu m-au incurajat sa nasc natural. Se punea intrebarea daca voi putea face fata recuperarii de dupa nastere.

Si totusi ati ales nastere naturala chiar daca putea fi un risc?

“Mi s-a explicat pana in ultimul moment ca, pot avea  hemoragie puternica  in timpul travaliului, chiar si dupa nastere. Am ales sa nasc natural fiindca stiam ca maternitatea Isis promoveaza nasterea naturala. Aveam incredere in medicul meu si in personalul medical. Eram sigura ca echipa era pregatita sa intervina in cazul in care aparea o situatie ce putea fi critica.

Intotdeauna am gandit pozitiv. Aveam incredere si eram motivata sa nasc natural. In general, nu ma las influentata si daca am anumite convingeri, mi le pastrez.”

Cum ati trecut peste aceasta experienta?

“Sunt un om care are la baza credinta, m-a ajutat mult de-a lungul vietii. De aceasta data s-a intamplat chiar asa cum mi-am dorit:

Am nascut usor, natural, fara complicatii!”

Care va sunt gandurile despre aceasta experienta?

“Pot spune ca a fost un examen al vietii, dar unul diferit fata de ceea ce citisem si stiam din experienta altora. Asteptam momentul acesta, era firesc, dar nu mi-am facut niciun fel de scenariu desi citisem foarte mult.

Ma caracterizeaza optimismul in viata si trec peste bariere, indiferent de natura lor, infruntandu-le, in niciun caz, evitandu-le.

Am simtit ca nasterea este o experienta prin care este important sa trec. Este un dar al femeii sa poata creste in interiorul sau un prunc si sa-l poata naste.

Chiar daca multe  indicatii ma directionau catre operatie cezariana, am vrut sa trec prin durerile nasterii. Pentru mine operatia cezariana era un semn de slabiciune.

Fiindca ati vorbit de durere, cum ati perceput contractiile?

O…au fost altfel decat ma asteptam!

Am avut un travaliu intens si nu am avut ragaz sa imi dau seama ce mi se intampla. Stiam ce trebuie sa fac, cum sa fac, cum trebuie sa respir, dar nimic nu a mai functionat.

A functionat instinctul

Stiam ca trebuie sa fac fata durerilor fiindca, daca nu ma linistesc bebelusul meu poate avea de suferit. Acest gand mi-a dat putere sa pot trece prin contractiile care erau la interval de un minut. Nu aveam timp sa ma relaxez, dar simteam ca trebuie sa fac fața momentului.

Pentru o clipa, in timpul travaliului, m-am gandit ca ar fi trebuit sa fac cezariana, apoi medicul mi-a spus ca mai avem zece minute si nasc. A fost momentul cand am realizat ca, trebuie sa cad cu picioarele pe pamant. Copilul meu avea nevoie de implicarea mea totala.

Ce te-a motivat sa mergi mai departe?

Cand ma simteam epuizata, medicul meu, dr. Mohamed Zaher, mi-a spus ca are nevoie sa il ajut. Ca o nastere naturala nu poate avea loc fara participarea mea. Auzind acestea, chiar daca nu mai aveam putere, am facut un efort maxim, am impins eficient si s-a nascut bebelusul.

Primul moment cu bebelusul

O sa va dezamagesc cand o sa va spun ce sentimente am avut. Eu eram pregatita sa ma intalnesc cu fetita mea. Nu am vrut sa stiu sexul bebelusului inainte de nastere, fiindca orice sex avea, pentru mine era binevenit. Eu simteam ca am o fetita in interiorul meu, iar toata sarcina m-am adresat bebelusului  ca si cum ar fi fost fetita.

In momentul nasterii nu am intrebat ce sex are, m-am bucurat de toata splendoarea momentului, iar abia dupa trei-patru minute am intrebat ce este.

Cand mi l-au asezat pe piept, prima senzatie a fost de respingere, nu am crezut, asteptam sa fie o gluma. Apoi, nu am vrut sa il vad, fiind usor dezamagita de situatie sau poate, mai degraba dezamagita de instinctele care ma ghidasera in timpul sarcinii, de increderea mea ca imi cunosc bine trupul.

 Chiar daca initial am fost dezamagita, ulterior am simtit ca este al meu indiferent de ceea ce imi dictase sufletul inainte de nastere. Probabil, era o dorinta a mea ascunsa, de a avea o fetita.

O senzatie de pace-un miracol

S-a produs ceva miraculos pe masa de nasteri, cand asistenta de la nou nascuti mi-a pus baiatul la san. Am avut o senzatie de pace cand am vazut cum baietelul meu, ghidat de instinctul primar, stie sa suga, dupa care s-a cuibarit langa mine sugand linistit.

Temerile medicilor s-au adeverit?

Stim ca imediat dupa nasterea naturala ar fi putut sa creasca incidenta sangerarilor de dupa nastere. Cum a fost perioada imediat urmatoare nasterii?

“Intr-adevar, am avut o sangerare abundenta.”

“Ce stare aveati?”

“Ma simteam epuizata, molesita.”

“Ce ati facut in acel moment?”

“ Mi-am impus sa ma odihnesc si am primit medicatia corespunzatoare. Era calma si stiam ca exista un remediu pentru ceea ce mi se intampla.”

De ce ar alege o femeie de cariera (jurist, manager), la varsta de 35 de ani sa nasca natural?

“Hm, pentru ca e natural asa. E simplu, concis.”

Asa a incheiat acest dialog, Cristina, cu un zambet cald, fara sa simta necesar sa ne ofere mai multe amanunte. Acestea au fost sentimentele ei, iar pentru Cristina, a fost atat de simplu!