Nasc natural-da bine la CV!

O avalansa de nasteri naturale!

Daca exista perioade cand operatiile cezariene sunt preferate de femei, putem spune ca, in egala masura, exista valuri cand saloanele sunt ocupate de proaspete mamici care au nascut natural.

Tura de dimineata

In saloane atmosfera vesela, mamici si tatici incantati de copilasii lor. Proaspete nascute, sprintene care se ocupau de bebelusii lor, punandu-i cu drag la san.

In salonul 209 un cuplu vesel

„Ce atmosfera relaxata! Cum este prima zi dupa nastere? Cum ati nascut?”

„ Ma simt foarte bine. Am nascut natural.”

„ Ce v-a determinat sa faceti aceasta alegere, avand in vedere ca operatia cezariana poate fi accesibila in zilele noastre?”

Taticul zambind strengareste, ne spune:

„Ei, nu stiati ca este un trend sa nasti natural? Da bine la CV!”

Privesc zambind nostalgic. 

Ne-am dorit oare ca nasterea naturala sa fie un trend? Este adevarat ca am expus multe povesti in care femeia naste natural si se simte puternica, stapana pe situatie, nu se simte complesita de durere impovarata.

Am dorit sa evidentiem normalitatea acestui act frumos, fara sa dam o nota medicala nasterii. 

Si am adus in Romania nasterea in apa. Nasterea in apa este un trend!

Tocmai, fiindca ne-am dorit sa evidentiem partea frumoasa a nasterii, sa prezentam o nastere fara durere, ne-am gandit ca nasterea in apa este o alternativa.

Si, da! Nasterea in apa este un trend!

Femeia percepe nasterea si scufundarea in apa ca un mod de a naste decent, un mod in care durerile nasterii pot fi diminuate, iar tranzitia bebelusului la viata extrauterina este facuta lent, fara a-l stresa din punct de vedere psihologic pe micut.

Iar nasterea in apa este o nastere naturala!

Imbinam nasterea naturala cu latura medicala-epidurala

Fiindca femeia se teme de durere, medicina a intervenit in acest proces iar nasterea se poate desfasura asistata medical, ajutata de analgezice, iar femeia poate avea o experienta buna a nasterii.

Aceasta este povestea Simonei din Tulcea:

„O, Doamne, simt de parca am nascut acum mult timp!

Povestea  mea incepe cu domnul doctor Cristureanu Viorel, un medic absolut exceptional pe care am avut placerea sa-l descopar acum cinci ani cand am devenit pacienta dansului, la recomandarea unei prietene. Si de aici, se subintelege ca oriunde ar fi fost medicul meu acolo eram si eu, acolo voi naste, acolo voi face tot!

Sarcina am dus-o la pat

Am avut sarcina cu risc si de la sase luni am fost nevoita sa stau numai in pat, ieseam din casa doar o data la doua-trei saptamani cand mergeam la control la Constanta si am sperat, impreuna cu domnul doctor, sa ajungem macar pana la 37 de saptamani.

Exact la 37 de saptamani, pe la ora 19:30, am inceput sa am dureri mai ciudate

 Am intrebat in stanga si-n dreapta cum simti cand ai contractii de nastere, am citit tot ce se putea,vroiam sa stiu TOTUL insa…nimic nu m-a pregatit pentru experienta ce urma sa o traiesc. Mi-am sunat prietena care nascuse deja doi copilasi (tot la Isis, tot cu dr. Cristureanu) si i-am explicat ce simt, ea a inceput sa tipe “Nasti, in doua ore esti gata !!! Dupa ce am observat ca durerile se intetesc l-am sunat si pe domnul doctor care mi-a spus  „bagajelul si intr-o ora jumatate va astept la clinica”.

Nu-mi venea sa cred ca se va intampla….bineinteles ca mi-am facut un dus, m-am epilat, m-am dat cu creme, m-am machiat. Bagajelul era deja pregatit si finalizat, coincidenta sau nu, chiar in ziua respectiva. Ne-am pregatit cu prosoape in masina, in cazul in care mi s-ar fi rupt membranele si am plecat.

Contractii dureroase, am inceput sa plang

Exact la iesirea din Tulcea, adica la o ora de la inceperea contractiilor, m-au apucat acele contractii dureroase, din doua in doua minute, iar patruzeci de minute, cat a durat tot drumul a fost groaznic, am plans. Nu-mi venea sa cred ce durere mare simt si chiar aveam in gand ideea ca nu voi face fata, pur si simplu credeam ca o sa mor de durere, iar eu sunt foarte rezistenta la durere.

Nu am tipat, dar controlam durerea cu tot felul de sunete. Sotul meu a condus cu 200km/h, iar cand mi-am ridicat capul si am vazut ca suntem in Constanta, nu-mi venea sa cred. Am simtit o usurare ca am ajuns. Tot ce-mi doream era sa-l vad pe domnul doctor, atunci stiam ca totul va fi bine.

Am intrat in clinica la ora 21:10

Ma tineam de pereti in timpul contractiilor si deodata am fost inconjurata de caldura, de liniste, de oameni care erau acolo pentru mine. Dupa un consult am fost condusi direct in sala de nasteri.

Am stiut dintotdeauna ca vreau sa nasc natural si am ales epidurala dupa suferinta suportata in masina. Simteam ca mor de atata durere.

Daca as fi stiut sa respir si inainte de a ajunge in clinica...

Am ajuns in sala de nasteri. A a venit si sotul meu. Fara el nici nu mi-as fi imaginat nasterea. Si au inceput sa apara medici, asistente. Toata lumea zambitoare, foarte calda ,atmosfera era familiala.Toti ma admirau si ma laudau ca sunt curajoasa si nasc natural. Am fost invatata sa respir corect pentru a putea face fata contractiilor. Si,  ce minune! Daca as fi stiut asta si pe drum era…altceva !

 Intre contractii aproape ca adormeam atat erau de epuizante, domnul doctor vorbea cu mine,dorea sa ma faca sa rad, facea poze cu sotul meu…Am zambetul pe buze acum cand povestesc, nici in filme nu am vazut asa ceva!

Sincer, de vis…sa tot nasti asa!

 Eu nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic

Am inceput sa imping…a durat o ora capitolul impins pana am priceput cum se impinge corect si incepuse sa-si faca si epidurala efectul dupa ce-am mai primit o doza. Nu prea reuseam sa imping corect pentru ca nu simteam ce trebuie, pana cand am observat ceva ciudat, domnul doctor a privit o asistenta care a venit repede si cauta pe burtica mea cu centurile acelea si se uita la monitor.

In secunda aceea mi-am dat seama :

„O, Doamne, se intampla ceva cu bebelusul meu!”

 N-am spus nimic, nici echipa nu a spus absolut nimic. Au fost cat se poate de rapizi, eficienti, discreti.

 M-am ambitionat si mi-am spus:

”Gata, trebuie sa scoatem minunea afara, sufera!”

 

Si am impins de trei ori si gata!

 La ora 00:10 a venit pe lume minunea noastra, o fetita de 2800 grame, 48 cm, brunetica si cu par mult, Carla.

Mi-au pus-o pe piept, am pupat-o, mirosea a ciupercuta din conserva si asa o si alint…”ciupercuta" lu' mami.

Nu am plans, contrar asteptarilor mele, eram doar fericita ca o vad, ca o aud, ca o simt ! Au preluat-o sa o curete. Sotul s-a dus acolo in incaperea alaturata cu ea si ne-a incantat pe toti cu vorbele lui dulci.

Domnul doctor imi facea epiziotomia, pe care multumita epiduralei care si-a facut efectul la sfarsit, n-am simtit-o absolut deloc.Toata echipa s-a amuzat copios pe seama lui si a cantecelelor, vorbelor dulci, o mangaia, medicul il pleznea peste maini sa nu o mai atinga, deci a fost o distractie maxima cu micuta pe fundal care a plans timp de o ora in continuu.

Deodata eram doar noi trei

 La ora 02:30 eram deja in camera. In noaptea aceea micuta nu a vrut sa pape la san iar eu ma alarmasem, ma coplesea teribil toata trairea.

Sotul a fost o binecuvantare. Ma incuraja, o linistea pe micuta, ma lasa sa ma odihnesc, imi stergea lacrimile.

Alaptarea minunata, dar cu rani la san

A doua zi a inceput sa suga micuta si imediat am si facut rani la sani. Imi era groaza de ragade. Stiam de ele de la sora mea cu care am stat internata timp de cinci zile la Isis cand a venit pe lume nepotelul meu.

Pe mine ma incerca o stare ciudata. Pur si simplu imi venea sa plang din orice, eram disperata sa nu i se intample ceva micutei, simteam o grija excesiva pentru ea iar faptul ca nu-mi venise laptele inca foarte bine si ca aveam si rani ma intristau foarte tare. 

Am sunat la receptie pentru o completare cu lapte praf

In doua minute a sunat telefonul si la capatul celalalt era o voce blanda care m-a intrebat de ce vreau supliment. I-am explicat ca micuta plange si cred eu ca nu am lapte suficient. Dupa putin timp am avut ajutorul in alaptare si informatia necesara.

A stat o ora cu noi, i-a facut toaleta micutei si mi-a explicat tot ce inseamna alaptatul, pozitii corecte, atitudine buna. Nu-mi venea sa cred ca mi-a pus-o pe micuta la san si stateam comod, ma simteam bine, linistita. Acum stiam cum sa-mi hranesc micuta.

Am stat trei zile in care am fost tratati ca la un hotel de cinci stele cu o mica exceptie (intr-una dintre nopti nu am putut lega o relatie cu una dintre asistente).

Vreau sa va spun ca sunt profund impresionata, atasata si indragostita de Liliana si de o doamna asistenta careia nu i-am retinut numele. E blonda si poarta mereu parul impletit intr-un spic de grau.

Va multumesc din suflet ca erati acolo special pentru mine, pentru grijile si durerile mele !!!

De ce am ales Isis?

Am ales Isis pentru ca dorim sa traim decent, vrem sa fim tratati cu respect si vrem sa ne amintim cu mare placere de acest eveniment unic din vietile noastre si pentru ca eu stiam deja ce inseamna Isis dupa nasterea nepotelului meu.Ne-am asumat un mare risc alegand o maternitate la 120 de km distanta, dar pentru nimic in lume nu am vrut sa nasc intr-un spital judetean si am fost atat de sigura ca vom ajunge cu bine si ca totul va fi bine incat mi-am asumat foarte usor acest risc.

De ce am ales sa nasc natural?

Am ales sa nasc natural pentru ca sunt o femeie puternica si informata si am stiut ca diferenta intre nasterea prin operatie cezariana si nasterea naturala nu inseamna lipsa durerii fizice ci cu totul altceva.

Sunt mandra de aceasta decizie! Am primit multe aprecieri pentru curajul de a naste natural, iar la urmatorul bebe cu siguranta voi naste tot natural! Este adevarat ca uiti durerile dupa ce-ti vezi puiul si, sincera sa fiu, ma vad in stare sa mai trec odata prin asta, acum mult mai pregatita pentru ca stiu ce se va intampla.

Deci, m-am convins “Da foarte bine la CV” sa nasti natural 

Cu multa dragoste,stima si respect familia Donea Emanuel,Simona si Carla”

Asteptam fetita si a fost baiat

Salonul 213. Citim raportul zilei: Nastere naturala-ziua zero

Deschidem usa salonului. De aceasta data raportul a fost diferit. De regula, noi , prin atitudinea noastra, suntem cei care aducem zambetul pe buze femeilor abia nascute, insa de aceasta data suntem intampinati de zambetul unei femei frumoase care se odihnea, pe o parte, in patul sau, privindu-si micutul din patut.

Era liniste, pace, incantare, se simtea in privirea ei implinirea menirii femeii.

Ar fi putut avea o usoara unda de oboseala? In mod sigur. Trecuse printr-un travaliu lung. Era noapte si ar fi putut sa se odihneasca, gandindu-se ca poate urma o noapte nedormita, in care micutul sa o solicite.

“ Simt ca va fi o noapte usoara, este prima cu bebelusul meu. Nu am cum sa dorm, il astept sa se trezeasca, pentru a sta cat mai mult timp cu el.”

Se citea in ochii ei nerabdarea mamei care isi doreste puiul aproape, sa ii studieze manutele, sa ii sarute fiecare degetel. Dar nu dorea sa strice un ritual al locului.

“  Il puteti lua langa dumneavoastra, il doriti in pat?”

Era retinuta, fericita, se gandea ca aceasta este o regula, din moment ce bebelusul fusese asezat in patutul  verde de langa patul său.

Cu fericire in ochi, il primeste langa sân. E cald, e ceea ce simțea micutul ca a trait timp de noua luni in pantecul mamei sale. Mirosul dulceag al laptelui, ce ii trezea amintiri ale lichidului in care poposise atata timp, il facu sa adulmece.

Era mami? Era cea pe care o cunostea atat de bine, cu care traise aproape un an? Simteau in acelasi timp. Era mami de la care primise  hrana si sentimente pentru a creste, cea cu care formase un intreg. Traise prin mami si ea i-a dat putere.

Dar oare de cate ori micuta fiinta din pantece ii daduse putere mamei sale?

In ziua externarii, asezate comod, vorbim despre ce a insemnat pentru Andreea experienta nasterii.

“ Imi doresc de ani de zile sa mi se intample acest lucru. Nu mai cred in sarcinile programate. Lucrurile se intampla atunci cand suntem destinsi si relaxati. O sarcina, o minune in viata ta vine atunci cand nu iti propui, cand simti ca viata iti surade, cand te bucuri pentru fiecare lucru marunt si reusesti sa imparti zambete in jurul tau.

O sarcina la 35 de ani

Aceasta sarcina m-a transformat ca femeie, am simtit ca m-am reinventat, am capatat alte valori, am aprofundat idei care imi adusesera confirmarea ca ma reprezinta. Vedeam cum ma transform. Era o bucurie care venea din interior si nu o puteam explica nimanui in cuvinte. Simteam ca, in interiorul meu era o mica fiinta cu care aveam o relatie speciala. Era o bucurie pe care nu o puteam impartasi cu ceilalti si ce a fost minunat este  ca ea nu a trecut toata sarcina.

Multe femei s-ar fi simtit impovarate

As spune despre mine ca sunt atipica ca femeie, sunt necasatorita.

Probabil, cele mai multe femei ar fi vazut impovarator acest rol, insa eu mi-am asumat rolul de mama fiindca am putut sa-mi indeplinesc o dorinta mult visata. Nu am simtit ca este o povara.

La inceput, tatal nu isi dorea copilul, chiar insista sa intrerup aceasta sarcina. Toate acestea m-au facut mai puternica, desi uneori ma simteam singura.

Etape prin care uneori trecem

Am trecut prin etape normale unei astefel de experiente:

La inceput am plans mult. Imi parea rau. De ce tatal copilului nu putea sa impartaseasca aceasta bucurie cu mine?

Ma rugam. Simteam ca in felul acesta pot depasi sentimentele care ma impovarau. Am simtit ca in acest fel imi intaresc fortele, poate de aceea am fost atat de optimista si nu am avut temeri in legatura cu nasterea. Dupa ce am depasit  aceste sentimente fața de tatal copilului, am putut sa ma bucur de puiul meu.

Am asteptat nasterea fiindca stiam ca atunci mi se va schimba viata

Se apropia momentul nasterii, iar prietenele ma intrebau daca am temeri in legatura cu aceasta. Gandindu-ma acum, pot spune ca am asteptat ca pe ceva minunat care imi va schimba viata in bine.

 De la inceput am refuzat idea de cezariana, fiind o persoana sociala, educata, responsabila am realizat care sunt beneficiile nasterii naturael, chiar si la aceasta varsta.”

Vorbiti despre beneficiile nasterii asupra corpului dvs, care va erau informatiile inainte de nastere?

“ Stiam ca organismul se reface mult mai repede dupa o nastere naturala. De exemplu, am avut modificari hormonale la nivelul sanilor, acum ceva ani, iar in timpul sarcinii aceste modificari nu au mai existat, iar medicii mi-au adus confirmarea ca organismul se recladeste hormonal dupa o astfel de experienta”

In cercul meu de prietene am fost incurajata sa ma operez, toate prietenele mele au trecut printr-o astfel de interventie pentru a-si aduce pe lume copiii, dar eu hotarasem sa nasc natural.

Hemoglobina destul de mica

In timpul sarcinii, hemoglobina mea era mica. Unii medici nu m-au incurajat sa nasc natural. Se punea intrebarea daca voi putea face fata recuperarii de dupa nastere.

Si totusi ati ales nastere naturala chiar daca putea fi un risc?

“Mi s-a explicat pana in ultimul moment ca, pot avea  hemoragie puternica  in timpul travaliului, chiar si dupa nastere. Am ales sa nasc natural fiindca stiam ca maternitatea Isis promoveaza nasterea naturala. Aveam incredere in medicul meu si in personalul medical. Eram sigura ca echipa era pregatita sa intervina in cazul in care aparea o situatie ce putea fi critica.

Intotdeauna am gandit pozitiv. Aveam incredere si eram motivata sa nasc natural. In general, nu ma las influentata si daca am anumite convingeri, mi le pastrez.”

Cum ati trecut peste aceasta experienta?

“Sunt un om care are la baza credinta, m-a ajutat mult de-a lungul vietii. De aceasta data s-a intamplat chiar asa cum mi-am dorit:

Am nascut usor, natural, fara complicatii!”

Care va sunt gandurile despre aceasta experienta?

“Pot spune ca a fost un examen al vietii, dar unul diferit fata de ceea ce citisem si stiam din experienta altora. Asteptam momentul acesta, era firesc, dar nu mi-am facut niciun fel de scenariu desi citisem foarte mult.

Ma caracterizeaza optimismul in viata si trec peste bariere, indiferent de natura lor, infruntandu-le, in niciun caz, evitandu-le.

Am simtit ca nasterea este o experienta prin care este important sa trec. Este un dar al femeii sa poata creste in interiorul sau un prunc si sa-l poata naste.

Chiar daca multe  indicatii ma directionau catre operatie cezariana, am vrut sa trec prin durerile nasterii. Pentru mine operatia cezariana era un semn de slabiciune.

Fiindca ati vorbit de durere, cum ati perceput contractiile?

O…au fost altfel decat ma asteptam!

Am avut un travaliu intens si nu am avut ragaz sa imi dau seama ce mi se intampla. Stiam ce trebuie sa fac, cum sa fac, cum trebuie sa respir, dar nimic nu a mai functionat.

A functionat instinctul

Stiam ca trebuie sa fac fata durerilor fiindca, daca nu ma linistesc bebelusul meu poate avea de suferit. Acest gand mi-a dat putere sa pot trece prin contractiile care erau la interval de un minut. Nu aveam timp sa ma relaxez, dar simteam ca trebuie sa fac fața momentului.

Pentru o clipa, in timpul travaliului, m-am gandit ca ar fi trebuit sa fac cezariana, apoi medicul mi-a spus ca mai avem zece minute si nasc. A fost momentul cand am realizat ca, trebuie sa cad cu picioarele pe pamant. Copilul meu avea nevoie de implicarea mea totala.

Ce te-a motivat sa mergi mai departe?

Cand ma simteam epuizata, medicul meu, dr. Mohamed Zaher, mi-a spus ca are nevoie sa il ajut. Ca o nastere naturala nu poate avea loc fara participarea mea. Auzind acestea, chiar daca nu mai aveam putere, am facut un efort maxim, am impins eficient si s-a nascut bebelusul.

Primul moment cu bebelusul

O sa va dezamagesc cand o sa va spun ce sentimente am avut. Eu eram pregatita sa ma intalnesc cu fetita mea. Nu am vrut sa stiu sexul bebelusului inainte de nastere, fiindca orice sex avea, pentru mine era binevenit. Eu simteam ca am o fetita in interiorul meu, iar toata sarcina m-am adresat bebelusului  ca si cum ar fi fost fetita.

In momentul nasterii nu am intrebat ce sex are, m-am bucurat de toata splendoarea momentului, iar abia dupa trei-patru minute am intrebat ce este.

Cand mi l-au asezat pe piept, prima senzatie a fost de respingere, nu am crezut, asteptam sa fie o gluma. Apoi, nu am vrut sa il vad, fiind usor dezamagita de situatie sau poate, mai degraba dezamagita de instinctele care ma ghidasera in timpul sarcinii, de increderea mea ca imi cunosc bine trupul.

 Chiar daca initial am fost dezamagita, ulterior am simtit ca este al meu indiferent de ceea ce imi dictase sufletul inainte de nastere. Probabil, era o dorinta a mea ascunsa, de a avea o fetita.

O senzatie de pace-un miracol

S-a produs ceva miraculos pe masa de nasteri, cand asistenta de la nou nascuti mi-a pus baiatul la san. Am avut o senzatie de pace cand am vazut cum baietelul meu, ghidat de instinctul primar, stie sa suga, dupa care s-a cuibarit langa mine sugand linistit.

Temerile medicilor s-au adeverit?

Stim ca imediat dupa nasterea naturala ar fi putut sa creasca incidenta sangerarilor de dupa nastere. Cum a fost perioada imediat urmatoare nasterii?

“Intr-adevar, am avut o sangerare abundenta.”

“Ce stare aveati?”

“Ma simteam epuizata, molesita.”

“Ce ati facut in acel moment?”

“ Mi-am impus sa ma odihnesc si am primit medicatia corespunzatoare. Era calma si stiam ca exista un remediu pentru ceea ce mi se intampla.”

De ce ar alege o femeie de cariera (jurist, manager), la varsta de 35 de ani sa nasca natural?

“Hm, pentru ca e natural asa. E simplu, concis.”

Asa a incheiat acest dialog, Cristina, cu un zambet cald, fara sa simta necesar sa ne ofere mai multe amanunte. Acestea au fost sentimentele ei, iar pentru Cristina, a fost atat de simplu!

Sa nasc la ISIS - nu mi-a trecut prin cap niciodata

Anca ne-a impartasit experienta ei despre nastere. 
Iata inca o fila din Jurnalul Isis! 

"Sa nasc la o clinica privata sau la vreun spital de stat, altul decat cel din orasul meu, am avut de gand pe la inceputul sarcinii mele, cand frica de momentul nasterii era coplesitoare. Apoi, urmand cursurile Lamaze, am inceput sa capat incredere in mine si usor, usor, am  ajuns sa ma acomodez cu gandul ca voi naste la maternitatea din orasul meu, ba mai mult decat atat, nici nu mai doream sa aud de un alt spital. Eram incantata fiindca doctorita care mi-a urmarit sarcina, m-a asigurat ca va asista la nasterea mea.

Sotul intra in panica

Apropiindu-se momentul, sotul meu era cel care intra in panica. Imi tot spunea ca s-a interesat si ca ar fi tare bine daca m-as mai gandi sa mergem la Bucuresti. Asta l-ar fi linistit pe el. Bineinteles ca eu nu eram de acord cu ideea asta, nu-mi placea gandul ca voi fi departe de casa.

In ultima vreme nascusera doua dintre colegele mele de la Lamaze si nu au avut, din pacate, deloc o experienta frumoasa in maternitatea din orasul nostru. Eu cred ca as fi  fost traumatizata psihic daca treceam prin ce trecusera ele.

Ma linisteam mult zicandu-mi ca mie nu mi se poate intampla asa ceva, ca la mine o sa fie asa cum am visat. Imi vizualizasem nasterea de atatea ori incat eram sigura ca totul va fi asa conform planului.

Ultimele detalii cu privire la nasterea asteptata

Intr-o seara, dupa ultima intalnire cu colegele Lamaze, pe cand depanam amintiri si punea

m la punct ultimele detalii vis-a-vis de apropiata nastere, am discutat din nou despre experientele colegelor noastre si atunci, pentru prima data dupa mult timp, am intrat in panica.

Oare pe mine ce m-ar fi asteptat? Vreo cezariana dupa ce m-as fi chinuit vreo zi si-o noapte? Ma apucase groaza.

Atat i-a trebuit sotului meu ... din doua telefoane am facut rost de numarul Anei, un inger de fata, moasa si asistenta sefa la ISIS. Joi seara am vorbit cu ea si iata-ma, vineri la ora 12, la clinica unde avea sa se nasca bebelusul meu in cele mai bune conditii.

Maternitatea - atat de aproape de mare

Prima zi la Constanta a inceput, binenteles, cu o plimbare la mare, maternitatea fiind la doua sute de metri de mare. Cat despre bebe, ce sa spun? Aceleasi dureri pe care le aveam de mult timp din cauza hipertoniei uterine.

Primul control - bucurie! Nasc repede!

Vineri, la control, doctorul mi-a zis ca am dilatatie doi, ca mi-a cazut dopul geletinos. Eram bucuroasa ca momentul mult asteptat era atat de aproape. Am avut monitorizari ale lui bebe, atentie deosebita din partea tuturor. O vacanta frumoasa pe care nu o mai avusesem de cel putin 9 luni de zile. Sambata mi s-a alaturat la Isis si cealalta colega de la cursurile Lamaze, care trebuia sa nasca inaintea mea. Avea 41 de saptamani.

Primele contractii s-au anuntat cu dureri

Duminica noaptea au inceput durerile. Erau mult mai puternice decat cele pe care le simtisem pana atunci. Mi-am zis: asta e! Nasc mai repede, foarte bine! Nu am anuntat cadrele medicale in acea noapte. Doream sa fiu sigura ca au inceput contractiile de naster

Dimineata- la monitorizarea contractiilor – nimic

Aparatul nu indica nici o contractie. Parca visasem. Dupa ce toata noaptea am sarit si m-am leganat pe minge, dupa ce am facut kilometri intregi de la usa la fereastra, nu aveam nicio modificare a colului. Nimic! Nu-mi venea sa cred! Travaliul meu nu incepuse inca.

Insa nu stiam ce ma asteapta

In ziua urmatoare, luni,au revenit durerile obisnuite si, bineinteles, au aparut tocmai atunci

 cand eram cu colega mea prin oras. Vroiam sa facem plimbari cat mai lungi ... cu gandul ca vor ajuta la nastere.

A venit noaptea de luni spre marti cand m-am trezit transpirata si cu niste dureri cumplite. Si uite-asa eram din nou pe minge, prin camera de la ora 12 pana la 5 dimineata cand au disparut durerile de parca nu fusesera niciodata. La monitorizare au iesit tot acele contractii nesemnificative

Contractiile ma oboseau si plecau

Ziua in curs s-a desfasurat la fel ca precedenta, fara evenimente, dar  cu mai mult stres pentru ca il asteptam pe bebe disperata ... numai ca el stia cand trebuia sa vina...

Noaptea de marti spre miercuri, nu mai trebuie sa va povestesc ce am patit. Dureri din ce in ce mai mari. Intr-un fel a fost bine penrtu ca ma obisnuisem asa de mult cu ele incat devenisera normale pentru mine.

La monitorizarea de dimineata am vazut ca respectivele contractii ajunsesera la intensitate de 100, adica la maxim. Cu alte cuvinte trebuia sa ma pregatesc pentru nastere.

Mi s-a zis ca a inceput travaliul

Un medic mi-a zis ca daca suport durerile astea, asa va fi si la nastere (insa nu prea avea cum sa stie ca el nu nascuse niciodata). Imi venea sa sar in sus de bucurie pentru ca nici un le mai simteam.

Pe la ora 10, din pacate, durerile au disparut, iar toata ziua nu s-a mai intamplat nimic

Mai stresata ca oricand

E inutil sa zic ca noaptea urmatoare, miercuri spre joi, mi s-a intamplat la fel ca in celelalte, ca dimineata aveam contractii mari si ca eram mai stresata ca oricand. Toata lumea il astepta pe bebe si el ... intarzia sa apara.

Pe la ora 10 dimineata, joi, am inceput sa am contractii de intensitate 100, din minut in minut. Durerile erau mari, mi le arata si monitorul. Mingea nu-mi mai folosea. Eram obosita.

Dupa 4 nopti de pretravaliu puterile imi cam scazusera...

Toata lumea m-a asigurat ca a inceput in sfarsit adevaratul travaliu. Eram bucuroasa. Timpul trecea repede. Eu suportam durerile foarte bine multumita psihoterapeutului, care-mi lua durerea cu mana, de fapt vocea ei imi ducea durerea undeva unde numai ea stia.

Ma astepta in sfarsit o cada plina cu apa

La ora 17 (nu stiam cand s-a ajuns la aceasta ora pentru ca eu credeam ca-i 12) am urcat in sala de nasteri. Ma astepta o cada plina cu apa calda, un doctor simpatic pus numai pe glume care mi-a zis ca in maxim 2 ore o sa-l tin in brate pe bebita. Am urcat pe masa...in cateva minute mi-a venit sa imping. Era momentul sa intru in cada. Ce bucurie…

M-au pus sa imping ca sa se asigure ca stiu sa imping eficient in vederea intrarii in cada. Atunci, pot zice, am avut prima contractie dureroasa. M-a durut atat de tare incat am uitat sa mai respir. Mi-am zis: Doamne, fa ceva, si opreste totul ca eu nu sunt in stare sa suport durerile astea.

Psihoterapeutul mi-a zis ca mai aveam putin si intram in cada si ca acolo durerile se vor diminua mult. Si iata-ma respirand cum invatasem la Lamaze pe durere si asteptand sa treaca. Toata periaoada asta de stat pe masa a fost doar de jumaate de ora dar eu am perceput-o altfel ... parca nu se mai termina. Intr-un sfarsit am auzit ca pot intra in cada.

Doamne, ce bine era in cada!

Am bagat primul picior … Doamne ce bine era! Apa calda m-a invaluit indata si in scurt timp, in afara de o oarecare presiune, nu am mai simtit nici o durere. Eram fericita. Eram linistita. La capul meu stateau vreo 10 persoane (3 medici si restul asistenti), fiecare parand ca-si face foarte bine treaba. Mai ramanea sa mi-o fac si eu foarte bine. Atunci mi-am zis: acum de mine depinde totul (de fapt in acelasi timp il auzisem si pe doctorul Zaher zicandu-mi asta).

Impinge!!! De 3 ori pana la 10 pe contractie! Si asa am facut! Am impins, se pare ca bine ca bebita a iesit destul de repede. O frumusete de copilas de 3.600 grame pe care mi l-au pus pe burta si caruia i-am taiat cordonul (tati a venit dupa 20 minute dupa ce am nascut ... pentru el totul se petrecuse mult mai repede). Eu l-am vazut ca pe cel mai frumos ingeras...

Am simtit acel sentiment pe care numai mamele il cunosc

Mi-am dat seama apoi ca nu plange si ca mi l-au luat … nu am intrat in panica pentru ca ei erau foarte linistiti ... Mi-am zis ca totul e in regula ... si asa a fost ... in cateva secunde a inceput sa planga. Si atunci m-a coplesit sentimentul acela numai de mame stiut ... (am vrut sa-l descriu acum, dar nu am stiut cum).

M-am rupt putin pentru ca bebe fusese mare, dar s-a rezolvat rapid totul. Toata echipa maternitatii era langa mine felicitandu-ma si spunandu-mi ca am fost un exemplu de gravida (trebuie sa ma laud si eu un pic).

A venit si tati dupa scurt timp si mi-a facut un compliment cum numai el stie sa-mi faca … cu lacrimi in ochi spunandu-mi ca sunt frumoasa ca un cer fara nori (eu de fapt eram transpirata si obosita)

Un zambet de ingeras si o viata in trei

Peste 3 zile eram acasa unde e astepta, dupa cum urma sa traim, o viata in 3 plina de peripetii, frumoasa si, din cand in cand, cu cate un zambet de ingeras care ne pune in genunchi si ne aduce aminte de fiecare data cui trebuie sa-i multumim pentru ca noi am cerut si El ne-a dat intocmai. Multumim, Doamne!

A, sa nu uit … as mai face-o de 1.000 de ori!"

Anca devenit exemplu pentru multe alte mamici care se asteaptau ca sarcina sa se termine cu un pretravaliu si un travaliu cat mai scurt.

Numai cine nu vrea, nu reuseste-povestea unei NVDC

Numai ce am incheiat discutia cu una dintre mamele venita din Hunedoara sa nasca in cadrul maternitatii noastre. Imi suna inca cuvintele sale spuse cu mandrie:

“Numai cine nu vrea, nu reuseste!”

Acest mesaj poate transmite forta oricarei persoane care isi propune sa realizeze un vis, care are un scop ce ii aduce implinirea.

Discutia cu Ileana, m-a umplut de energie, acea energie mistica, cand lucrurile se intampla daca crezi in ele, daca iti stabilesti obiective care te reprezinta si intreprinzi tot ceea ce este posibil pentru a ajunge la finalul dorit.

Aceasta este povestea unei nasteri vaginale dupa operatie cezariana

Ileana se adresase clinicii noastre pentru o NVDC din Hunedoara. Atat de departe? Eram incantati sa stim ca numele nostru are ecou si in acea zona a tarii. Discutase cu dr. Zaher Mohamed despre dorinta ei de a naste natural dupa ce uterul sau fusese sectionat la prima nastere. In urma dialogului cu Ileana, dr. Zaher ne-a anuntat ca, in curand vom avea o noua experienta medicala si psihologica deosebita pentru echipa Isis si familia care ne-a ales.

 Dupa ce a cunoscut-o pe Ileana, medicul a ramas impresionat

“Aceasta gravida va naste natural, va reusi!”

“De ce spuneti acest lucru, domnule doctor?” l-am intrebat.“Toate femeile au nevoie sa stie ca au sansa de a naste vaginal dupa operatie cezariana, daca isi doresc. Ele trebuie sa stie ca aceasta experienta este, in principal, una personala, iar cadrele medicale sunt cele care urmaresc travaliul, care intervin atunci cand apar complicatii.”

“Aceasta gravida va reusi fiindca, ea este facuta sa nasca. Sunt femei care isi doresc sa nasca natural, dar cedeaza inainte de a ajunge la un anumit nivel al durerii, iar altele care raman calme, accepta durerea si reusesc.”, ne-a spus dr. Zaher.

In salon, dupa ce Ileana a nascut natural

Ileana, de a atata drum pentru a naste natural?

“Eram foarte speriata de operatie, fiindca prima sarcina s-a finalizat cu o operatie cezariana. Am simtit tot ce s/a intamplat in timpul operatiei. Convingerea mea a fost ca anestezicul nu si-a facut efectul. Ma simteam paralizata si neputincioasa.”

Ne spui mai multe despre prima ta experienta?

“Prima oara imi doream  cu incapatinare sa nasc natural. Aveam credinta oarba in puterea naturii, ca organismul ar fi putut suporta nasterea. “

Cand vorbesti de nastere naturala, la ce te referi? Ai folosit cuvantul suportat.

“Pentru mine nastere naturala inseamna pe cale vaginala, iar cand vorbesc despre nastere, asociez si cuvantul durere. Eram convinsa ca pot trece peste durere. Lumea ma incuraja ca uit imediat durerea nasterii.”

Ce perceptie ai despre prima nastere?

“ Nereusita a mea si a copilului. Toata sarcina a decurs cu bine, nu ma asteptam sa nu pot naste. Am fost dezamagita.”

Cum ai perceput durerile la prima nastere?

“Am avut dureri puternice, nu puteam merge, am avut un travaliu pana la dilatatie sapte. Copilul nu se pozitionase cum trebuie, nu am trecut de dilatatie sapte. Dupa operatie micutul a avut cefalhematom.”

Ce sentimente ai avut imediat dupa?

“In primele zile mi-a fost mai greu, nu am acceptat ajutorul nimanui. Sunt genul solitar, nu accept ajutor.”

Ce fel de persoana esti Ileana? Cum ai obtinut cele mai mari reusite ale tale?

“Prin propriile puteri. Nu am avut meditatii cand am avut examene, mi-a placut sa invat singura, sunt autodidacta . Am invatat pentru licenta cu primul baietel la san. “

Ce te-a determinat sa vii tocmai la Constanta?

“Sotul meu este preot si am fost la o conferinta pe tema religioasa la Bucuresti. Acolo am vorbit unui preot ca vreau sa nasc natural dupa o operatie cezariana, iar acesta m-a informat ca este mai simplu sa nasc in apa. Am aflat in felul acesta despre Isis si dr. Zaher Mohamed, care era apreciat pentru comportamentul sau ca om, ghidat de credinta. Pentru noi a contat faptul ca el refuza sa faca avorturi, lucru pe care il apreciau toti colegii sotului meu.”

Care este povestea ta despre a doua nastere, Ileana?

M-am programat sa vin la clinica la 36-37 de saptamani. Am locuit in imprejurimile Constantei si am fost vazuta de medic.

Am avut un pretravaliu in cadrul clinicii, sub supraveghere, timp de doua zile. Contractiile erau neregulate.

Din punct de vedere emotional, incercam sa fiu optimista, sa ma conving ca o sa fie bine. Nu doream sa aud pareri negative. Travaliul se prelungea. Incercam sa nu arat, dar in interiorul meu era un clocot, abia asteptam monitorizarile sa vad ce face bebe. Eu credeam ca voi naste mai repede, cele doua zile mi s-au parut lungi.

Dupa doua zile-travaliul nu progresa

Eram déjà speriata, contractile erau la sapte minute, fara intensitate.

Am plecat in camera, dupa o monitorizare si am inceput sa ma plimb, sa fac exercitii pe minge, doream sa provoc, sa grabesc travaliul. Urcam pe scari continuu, imi spuneam ca voi reusi. Dupa amiaza, la ora 18.00, aveam dilatatie patru.

Am fost monitorizata si mi s-a spus ca daca intr-o ora nu exista o progresie a dilatatiei, voi fi operata.

Eram speriata-ma rugam

Mergeam si ma rugam, incercam sa fiu calma, dupa care simteam ca fierb, eram suparata. Discutam cu Dumnezeu: “De ce imi faci asta?” Am fost intr-un dialog interior timp de o ora, cand treceam de la o stare la alta: calm-control, furie-descurajare, credinta.

Peste o ora déjà aveam dilatatie sapte. Mi s-a spus sa mai stau pe minge si sa ma plimb pentru a ajuta dilatatia. Peste jumatate de ora eram pe masa si am nascut.

Cum simteai durerile?

“Ma incurajam ca la nastere va fi si mai greu. Tremuram, ma sprijineam in maini  si imi spuneam ca trebuie sa am putere sa trec. Defapt, sa stiti ca a fost mai usor sfarsitul decat credeam eu.

Am plans la un moment dat ca nu pot naste normal, dar as vrea sa va spun sa nu va pierdeti speranta. Cu rabdare, reusiti!”

A aparut vreodata sentimetul de pericol?

Adesea femeile cand sunt in travaliu traiesc senzatii pe care nu le recunosc si atunci au sentimentul ca se afla in pericol  (trauma proprie). Ati avut acest sentiment si cand?

“Da, mi s-a parut ca sunt trimisa tocmai la Constanta sa nasc singura, fara familie. Am avut sentimentul de abandon. Pentru mine este foarte importanta familia, nu doream sa fiu singura. Intr-un final, a venit cu mine o matusa.

 Alte frici in timpul travaliului nu au aparut, fiindca mi le-am sters din minte, am ascultat ce spune medicul. Nu am avut timp sa gandesc."

Si totusi, care a fost argumentul care te-a determinat sa alegi NVDC?

Am analizat situatia: eu nu doresc sa apelez la metode contraceptive iar cezarienele mi-ar limita numarul de nasteri

Ti s-au explicat riscurile la care te expui tu si copilul, in cazul unei rupturi uterine?

 Stiu ca era un protocol medical, existau riscuri majore, dar acele explicatii mi s-au parut pesimiste, fara niciun fel de sansa, au fost dure. Profesional, cadrele medicale aveau dreptate, putea fi rau, dar aveam nevoie de incurajari, nu de practici medicale.

M-a bucurat credinta medicului meu, care m-a incurajat mult, cred ca el mi-a dat putere.

Pe masa de nasteri am fost obraznica

Medicul a rugat asistenta sa puna muzica in sala de nasteri, apoi incepusera sa vorbeasca intre ei. Banuiesc ca erau momente stresante pentru ei cat si pentru mine si in felul acesta dorea sa detensioneze atmosfera, dar pe mine ma deranjau. Sunt genul meditativ, imi place linistea, iar intre contractii simteam nevoia sa ma reculeg. Le-am spus ca ma simt neglijata si sa nu mai vorbeasca, fiindca am nevoie sa fiu in centrul atentiei.

Dupa ce am nascut, am realizat ca am fost nepoliticoasa cu ei, dar analzand, acum ii admir!

"Ma gandeam la felul cum vorbeau intre ei: demonstra ca sunt un colectiv inchegat.

Sunt incantata de personalul maternitatii!

Am vazut numai figuri tinere, zambitoare. Am simtit ca este multa munca aici, dar nu am vazut vreo persoana care sa se simta impovarata si sa abordeze o figura rautacioasa. Fiecare persoana care a intrat in contact cu mine, o simteam ca este la fel si in viata de zi cu zi, nu le-am simtit false. In tot acest colectiv tanar, am vazut o singura doamna mai in varsta care avea o atitudine protectoare, de mama, iar cateodata am vazut-o mai sobra."

Ce le transmiti femeilor care vor sa treaca printr-o experienta similara?

Numai cine nu vrea, nu reuseste! Daca vrei, poti, nu cedezi, nu renunti!

Ileana spunea pe blogul ei

La sute de kilometri distanta de casa, asa cum a randuit Dumnezeu, in seara praznicului Sfintilor Apostoli, a iesit din cuptoras micutul nostru marisor Arsenie (52 cm, 3880 g), pe cale naturala...

De ce Arsenie?

Parintelui Arsenie Boca i-am promis... Eram deznadajduita ca nu voi reusi sa nasc fireste, natural, dupa cezariana cu Ioan, eram speriata, ingrijorata,toti medicii la care apelasem imi refuzasera planul... si mi-am lasat la mormantul sau, la Prislop, nadejdea. I-am promis, in schimbul ajutorului, cinstea de ocrotitor al copilasului.

 Parintele a intervenit exact in momentul propice, am aflat medicul care avea sa ma ajute cu 3 saptamani inainte de data nasterii copilului, am strabaut 9 judete de 4 ori ca sa imi pot vedea planul implinit... iar eu mi-am tinut promisiunea, in ciuda ripostelor bunicilor, unchilor si matusilor copilasului.

De ce nu Arsenie? E ciudat? Ciudat e cel care crede asa. Cati Sfinti si Parinti nu au purtat acest nume...!

Si daca tot suntem in Hunedoara binecuvantata de prezenta Parintelui Arsenie Boca asa se cuvenea sa numim copilul...!

Alte articole despre nasterea vaginala dupa cezariana
Totusi, nasc sau ma operez dupa o prima cezariana?
Nasterea vaginala dupa cezariana (NVDC)
Sentimentele dupa o nastere vaginala dupa cezariana(NVDC)
Incerc sa nasc vaginal dupa operatie cezariana (NVDC)

Prima nastere m-a traumatizat, acum am dorit altceva

O pacienta care a nascut de doua zile

In salon tonul de roz crea o atmosfera relaxata. Inca de la primul contact cu aceasta pacienta s-a creat ceva special. Fetita statea langa mama ei in locul liber din pat. Pacienta operata de doua zile era fericita si isi alapta fata fara sa se intrebe daca este normal sa manance din jumatate in jumatate de ora, fara sa isi doreasca sa ii creeze locul ei in patut, fara sa se simta impovarata ca micuta parea sa o solicite.

Am gandit ca mai are un baietel de un an si noua luni pe care l-a alaptat pana in momentul in care a aflat ca este insarcinata. In mod sigur de aceea este atat de relaxata! Stie!

Poate va intrebati de ce este reprezentativa aceasta poveste?

Starea ei m-a determinat sa aflu mai multe despre experienta ei trecuta, banuind ca prima nastere a fost o experienta pozitiva care i-a creat  starea de incredere de acum, la nasterea a doua. Povestea ei insa m-a surprins, era putin diferita.

Doua operatii cezariene

Prima oara si-a dorit sa nasca natural iar intr-un final, s-a intervenit cu operatia cezariana. Acum a hotarat impreuna cu sotul ei sa programeze o cezariana. Calmul ei nu parea sa ascunda o poveste care, spune ea a perceput-o negativa. Am ramas ascultand.

“ Prima nastere a fost dificila, mi-a fost tare greu la inceput in maternitate si in prima luna si jumatate dupa externare. Acum mi-am dorit sa fiu altfel, am fost zambareata, calma, relaxata, totul l-am programat diferit. Am programat locul nasterii, medicul cu care voi naste, atitudinea mea.”

Admiram aceasta femeie care stia ca atitudinea ei fata de copil si tot ceea ce inseamna cresterea copilului, este cea care ii creaza o experienta maternala pozitiva, respectiv un bebelus calm, linistit increzator.

Si am aflat ca inceputul ei ca mama a fost greu

“ Am stat prea mult fara baiatul meu, la prima nastere, am vrut sa il simt langa mine.

L-am vazut dupa doisprezece ore, fiindca mi se facuse anestezie generala. Am fost trista fiindca micutul nu a reactionat cand m-a simtit. Suspina intr-una. Asistentele imi spusesera ca plansese mult si se linistea numai cand il simtea pe sot care a petrecut mult timp langa el cat eu eram in salonul postoperator.”

Cum a fost prima ta nastere?

Am ales sa nasc natural cu un medic in care aveam incredere. Am avut nesansa ca medicul caruia ma adresasem sa nu mai lucreze in acel spital exact cu o saptamana inainte de a naste. Implinisem 40 de saptamani, iar medicul caruia ma “predase” m-a sfatuit sa ma internez pentru nastere fara sa am contractii sau vreo modificare a colului.

Eram dezamagita, imi doream sa fie medicul meu, aveam incredere in el.

Am stat internata trei zile, timp in care am auzit cum nasc multe femei. Eram speriata. Personalul medical s-a purtat frumos, insa mi-as fi dorit sa imi dea mai multe informatii. Aveam dureri de trei zile si nu stiam cand se vor termina. Dupa doua zile de perfuzii cu oxiton s-au rupt membranele uterine. Eram obosita si speriata. Trecusera 24 de ore de cand aveam membranele rupte si eu nu mai nasteam. O moasa mi-a oprit perfuzia. Contractiile au mai continuat un timp, dupa care am reusit sa adorm.

Se hotarase operatia cezariana

Imi amintesc sentimentul din sala de operatie. Nu mi-a placut. Eram dezbracata , m-am simtit dezumanizata. Totul era rece, ceea ce vedeam si ceea ce simteam: masa, tot ce atingeam.

Toata lumea era serioasa, asta m-a speriat.

Mi s-a facut anestezie generala

Am inspirit un gaz si am adormit, nu mai stiu nimic. Am stat 12 ore despatita de baiat, m-a durut asta.

Eram trista si obosita.

Baiatului i s-a facut antibiotic intramuscular fiindca membranele erau rupte de mult timp. Nu puteam sta cand ii faceau tratamentul, aveam impresia ca sufera prea mult. A suspinat mult timp dupa nastere.

In zilele urmatoare mi-a fost greu sa ma misc, sa ma ocup de baiat. Sotul a stat in permanenta langa mine, simteam ca depind de el. Totul imi parea atat de greu. Nu stiu daca am simtit acest lucru fiindca era prima nastere sau au contribuit sentimentele cu care am nascut si cele dinainte.

Am petrecut mult timp in spital fiindca avea de facut antibioticul baiatului, dar facuse si o forma de icter pentru care avea nevoie sa stea la lampa de fototerapie.

La a doua cezariana a fost diferit

De data aceasta asistenta de la copii mi-a adus-o aproape de obraz, am pupat-o si i-am simtit pielea matasoasa. Si acum am acel sentiment. Eram pe masa de operatie si eram fericita ca imi vazusem si simtisem fata imediat ce ea s-a nascut.”

Ati constientizat ce lucruri trebuie schimbate inainte de a naste?

Sigur, am realizat ca starea mea se transmite micutei. Cresterea baiatului  ne-a invatat sa fim calmi, sa avem control asupra situatiei. Simt ca Filip a fost afectat de nastere, pe care am perceput-o o experienta traumatizanta, acum am vrut sa am o amintire frumoasa despre nasterea fetitei noastre, Sarah.

Nota

Mediul nasterii si cei care iti sunt alaturi iti pot crea o experienta pozitiva sau negativa a nasterii. Experienta nasterii iti poate crea sentimente de incredere sau de esec, de control asupra situatiei sau senzatia ca depinzi de ceilalti.

Daca poti sa anticipezi ceea ce doresti sa ii oferi copilului tau imediat dupa nastere, informeaza-te, alege in deplin control a situatiei ceea ce simti ca te reprezinta.