O nastere vaginala dupa cezariana alaturi de mama

Dragii nostri,

Am sesizat ca femeile care au nascut prin operatie cezariana inca nu au aflat faptul ca pot naste natural a doua oara, dupa ce prima data uterul a fost sectionat.
Din anul 2010, in cadrul maternitatii nostre, se produc nasteri pe cale vaginala dupa operatie de cezariana, pe care le vom denumi NVDC.

Dupa o scurta analiza, am constatat ca lumea virtuala nu mai era familiarizata cu acest concept, iar noi nu mai scriam despre el, fiindca il percepeam ca fiind normal, vedeam normalitatea acestui act in maternitatea noastra.

Asa cum bine stiti,

Ne adaptam continuu politica de sustinere a nasterii naturale.

Poveste de culise:

Un sfarsit de saptamana. Mesaj telefonic. Avem un NVDC in Isis. Pacienta echipei: dr. Zaher Mohamed, dr. Ciornei Bogdan, dr. Buda Ioana.

De regula, mamicile care se adreseaza acestui tip de nastere sunt prezente si in alte medii virtuale: grupurile de sprijin pentru NVDC, de sustinere a nasterii naturale, iar ele se adreseaza maternitatii noastre cu intrebari sau participa la cursurile de pregatire pentru nastere.

Aceasta mamica parea ca nu era atat de prezenta intr-o lume virtuala incat sa o reperam.

Luni la amiaza

Liniste in salon. Pacienta se odihnea  asezata pe o parte, bebele era linistit, bunica statea oarecum de veghe in patul alaturat pentru a proteja unitatea “ mama-copil”.

Calm, deschidere, relaxare.

Primim acordul pentru a va transmite si voua povestea unei nasteri vaginale dupa o operatie cezariana.

Primul copilas l-a nascut in anul 2011

Era pacienta doctorului Zaher. In timpul sarcinii a cochetat cu ideea de a naste natural. Totul a decurs firesc pana aproape de momentul nasterii, in jurul varstei de 40 de saptamani, cand a ales sa nasca prin operatie cezariana.

“Priveam si incercam sa gasesc o explicatie valabila pentru care o femeie ce parea atat de hotarata in acest moment, ar fi renuntat, acum trei ani, la ideea de a trece prin experienta nasterii.

- Ce a determinat aceasta retragere a ta?
- Frica venita dinspre oameni, din partea femeilor care au nascut si nu au avut experiente pozitive la nastere. Emotiile de sfarsit de sarcina m-au facut sa aleg cezariana, fiindca frica nu imi dadea pace.

Primul contact cu mama, imediat dupa nastere

Ce amintiri ai despre aceasta experienta?
De cele mai multe ori femeile care aleg a doua oara sa nasca natural au avut experiente negative ale primei nasteri; ele spun ca au avut dureri dupa operatie, relateaza ca alaptarea a fost dificila si adesea renunta din motive necunoscute lor, in acel moment.
De aceea doresc sa isi completeze experienta trecuta cu o nastere diferita, in care lucrurile sa se intampla conform planului naturii.

Dar ... surpriza!
Recuperarea de dupa cezariana a fost surprinzatoae, au fost prezente dureri dupa operatie, firesti - le percepuse ea, timp de doua saptamani, iar pe baietel l-a alaptat timp de noua luni.

 Si, totusi, de ce a aparut gandul nasterii naturale?

“Prima sarcina a fost putin dificila, am avut multe emotii, simteam ca mi-as fi dorit sa ma pot bucura mai mult de ea. Medicul meu de atunci, dr. Zaher, m-a incurajat sa nasc natural fiindca acesta este firescul si mi-a parut rau ca am renuntat la gandul nasterii, indemnata de frica.
Citeam ce scriau despre nasterea lor mamicile pe forumuri, in lumea virtuala, iar eu nu traisem aceste momente.

 A aparut parerea de rau

Simteam ca femeia este implinita prin nastere. Eram insarcinata a doua oara. Sarcina am ales sa o traiesc total diferit. Cand ma gandeam ca as putea trece printr-o nastere naturala primul gand s-a indreptat catre uter, imi era teama sa nu se desfaca si sa ii fac rau bebelusului.
Am ales sa ma indrept catre nastere naturala si sa ma bucur de sarcina. Ma informam si m-am incarcat cu multe articole pe care le postati pe pagina facebook. De asemenea, povestile despre nastere mi-au deschis poarta cautarii unei alte experiente pe care doream sa o traiesc.

Am impartasit acest gand medicului meu si a fost de acord.

Ceilalti -prieteni, familia- nu ma incurajau, erau axati doar pe ideea pericolului. Am ramas ferma in decizia mea: era doar parerea lor si eu imi propusesem sa trec prin aceasta experienta.
O priveam si as fi vrut sa stiu ce trasatura de caracter poate determina o femeie sa nu se lase influentata de fricile altor persoane. Sau daca are experiente determinante in trecut.

O intrebare cheie pe care o adresez adesea este:

“ Te poti raporta la o mare realizare din viata?”
Evident ca, o mamica care are deja un copil, va gandi ca cea mai mare realizare a ei este un copil...

 “Am terminat Management, am lucrat trei ani, apoi am ramas acasa sa ma ocup de micut”

“Da, pot spune ca sunt o fire hotarata!”

Un om care se indrepta catre profesie isi poate schimba optiunile pe masura ce anii trec si prinde indemanare in arta parintitului.
“A fost decizia mea, hotararea mea! Iar gandurile cu care m-am alimentat in sarcina au fost numai pozitive.
Optimism. Incredere.”

 Raman si privesc.

Un om pentru a trece printr-o experienta noua, intr-o lume unde multi altii pot destabiliza, are nevoie de incredere, dar si de sprijin. In acest context au fost alaturi de ea si de alte persoane. Incerc sa le descopar.

“ -Sotul ce parere a avut?

- El ma sustine in orice decizie iau. Are incedere in mine.

Mama a fost cea care a fost alaturi de mine tot timpul…”
Va spuneam ca atunci cand am intrat in salon era bunica alaturi de mama. Ea ii privea protector. Acum se asezase usor lateral, pe un taburet si ne privea. Era calma, parea ca si-ar dori sa mai spuna cate ceva, dar o astepta pe fata ei.

In privirea ei am inteles ca astepta ca fiica ei sa isi spuna povestea, iar prin ea sa creasca, sa simta ca a avut o mare realizare-aceea a normalitatii maternitatii. O realizare.

Simteam ca isi dorea sa ii spuna ca a trecut printr-o situatie unica, dar atat de mareata pentru copilul ei. O priveam pe bunica si prin tacerea ei, prin privirea incurajatoare simteam ca a fost alaturi de mamica noastra tot timpul. O bunica care prin prezenta ei, prin atitudine, cuvintele spuse si nespuse, oferea lectia suprema de dragoste: dragoste neconditionata fata de fiica care nascuse a doua oara si se autodepasise.

Bunica trecuse pe plan secund.
Stiam ca ea a contribuit la ceea ce este astazi fiica ei.
Stiam ca bunica prin tacerea ei, prin zambete, prin aprobari, o trecuse pe fiica ei printr-o olimpiada a vietii.
Un concurs, o olimpiada unde femeia nici macar nu mai gandeste sa participe. O nastere vaginala dupa cezariana?! Un exercitiu greu de viata.
Simteam mandria si reusita comuna a femeilor. Ele doua: mama si fiica.
Era parte importanta a acestui travaliu, a acestei decizii de a naste natural, a acestei reusite.
Crescuse doi copii, o fata si un baiat. Este croitoreasa, imi raspunse ea cand am intrebat-o.
Am adresat aceasta intrebare fiindca am simtit multa informatie valabila in privirea ei, informatii despre o nastere fireasca, fara sa para a se indrepta prea mult catre medicalizare, catre complicatiile nasterii.
Si totusi de unde  are aceasta informatie?
Era doar un om care simte, care are incredere in trupul femeii ca este facut perfect.

“Inainte nasteau femeile si nu se intampla nimic. Acum de ce s-ar intampla?”

Ii spun ca, astazi femeile considera firesc sa se opereze si ca se recupereaza foarte repede dupa operatie daca este decizia lor.
“ Eu nu am simtit acest lucru. Mie mi-a fost teama de o interventie chirurgicala.
 -Puteti sa ne spuneti noua, tinerelor, de ce sa ne orientam catre nastere naturala?
Priveste calma si fara sa isi caute cuvintele imi raspunde simplu:
-Fiindca ne dorim copii. Unele femei se tem rau de durere, se sperie, ele cred ca vor zace, ca vor avea durerea care te doboara, dar nu este asa!”
Fiica asculta si ne spune ca nu este nici prima nici ultima femeie care a ales sa nasca natural dupa o operatie cezariana, de aceea era convinsa ca va depasi acest moment.

“ Am vrut sa simt durerea, sa imi pot permite sa simt relaxarea dintre contractii”

Auzind aceasta dorinta a ei de a simti durerea nasterii, primul meu gand a fost ca perceptia ei despre sine ca persoana vis a vis de durere este una pozitiva.
“In alte experiente dureroase sunt destul de sensibila, nu suport durerea, dar de aceasta data am avut o forta interiora, o putere izvorata din dragostea fata de bebelus. In timpul contractiilor ma gandeam la el, imi spuneam ca trebuie sa fie bine. Au fost momente cand simteam ca este greu, erau chiar idei de renuntare, dar gandul care ma salva era: daca am pornit cu aceasta decizie, voi face in asa fel incat sa implinesc ceea ce mi-am propus.”

 Cum a inceput travaliul?

Aveam 40 de saptamani. Seara in jurul orei 20.00  au inceput contractiile. Nu erau regulate. Au inceput sa se indeseasca, erau la 20 de minute, apoi s-au indesit brusc si erau la 5-7 minute. Ne-am indreptat catre spital, am ajuns in jur de 4 dimineata. Au inceput sa fie din ce in ce mai dese, dar suportabile.

“- Ati avut vreun moment cand ati perceput contractiile mai dureroase?”
- In acest moment nu imi amintesc exact ora, stiu ca eram ametita, probabil in jurul orei 22.00.”
Imi place atat de mult sa aud cum fiecare mamica descrie starea speciala intr-un alt fel!
Femeia pentru a nu simti durerea din timpul contractiilor, se va proteja de ele, intrand in transa. Alexandra, tocmai imi descria transa ei.

“Eram in salon alaturi de mama si ma plimabam, ma uitam la televizor, nu ma ajuta deloc daca stateam intinsa pe spate. Cand ma asezam in pat, durerile erau mai puternice, insa bebelusul trebuia monitorizat in anumite perioade stabilite de cadrele medicale. Atunci ma asezam si treceam prin durere cu gandul ca dupa ce se termina inregistrarea ma voi plimba din nou.”

Urmaresc cum in povestea ei ne spune adesea ca trecea peste durere cu gandul la bebelus.
De foarte multe ori a aparut aceasta exprimare “Ma gandeam la bebe ca sa ii fie bine”

Un gand firesc, as spune, toate mamicile se gandesc in timpul travaliului la micut, insa exista un moment cand gandul se indreapta mai mult catre durerea proprie, ingrijorandu-se adesea de intensitatea durerii, ce poate avea la un moment dat praguri mai greu de trecut, dar ce pot fi depasite.

Gandul ingrijorarii indreptat catre bebele din burtica?
O nastere vaginala dupa operatie cezariana aduce cu sine multe emotii pe care mama le poate constientiza sau nu. Uneori exista o teama excesiva a femeii care este atenta la orice durere diferita care apare la nivelul uterului, aceasta o asociaza cu desfacerea vechii cicatrice.

Exista tehnici de control a acestei temeri pe care multe femei o invata la cursurile de pregatire pentru nastere, altele o practica instinctiv, altele o gestioneaza printr-o puternica credinta in Dumnezeu.

De aceasta data gestionarea fricii a fost facuta cu succes. Ea si-a indreptat temerea catre bebelus si in acest fel si-a dat o motivatie pentru a avea control asupra psihicului. A transformat temerea, un sentiment negativ care ar fi putut influenta evolutia normala a travaliului, in unul pozitiv, acela de protectie a bebelusului.

“Aproape de final, am simtit ca durerea este atat de puternica, incat simteam ca nu mai pot suporta, dar am invatat ca daca nu te mai gandesti la tine, ci la bebe, durerea trece. Au fost cateva ganduri de renuntare, dar ma incurajam sa mai stau putin, ma incurajam si asa au trecut orele.

Cand medicul a venit si mi-a spus ca este timpul sa nasc, mi-a trecut toata frica!”

 Ai avut o persoana de sprijin?

Noi consideram ca pentru reusita unui NVDC factorul emotional este foarte important, iar adesea el ne este oferit de o persoana de sprijin care poate fi reprezentat de partener, de o persoana apropiata, de mama sau de doula.

“Persoana mea de sprijin?

Mama! Daca eram singura nu stiu daca reuseam!” Relatia din timpul nasterii ne-a apropiat mai mult, imi facea masaj in zonele duroase, spate. Cand imi era teama sau aveam sentimentul ca nu se mai termina, mama imi amintea cuvinte si expresii din copilarie: “Esti puternica!” “Esti responsabila!”

Te-ai gandit ca cicatricea uterina s-ar fi putut desface?

“Nu, nu am avut niciodata acest gand, cicatricea era veche, era de trei ani si depinde foarte mult de constitutia fiecaruia, iar eu ma simteam o persoana puternica.”
"Ea este o persoana rezistenta la boala, racelile ii treceau repede inca de cand era mica. A stiut ca este rezistenta, cu gandul acesta a mers mai departe, “ ne spune mama care asista la discutie, in timp ce il linistise pe micut care dadea semne ca ar dori sa se trezeasca.

 Ati constientizat nevoia naturala de a impinge?

“Da, simteam cum in timpul contractiilor se lasa presiune si aveam nevoie sa imping, insa eram destul de atenta la medicii care-mi erau alaturi, dr. Ioana Buda si dr. Ciornei Bogdan.
Din punctul de vedere al durerii, in timpul impingerii nu am simtit durere ci senzatia de eliberare.
Patrick Denis a venit pe pieptul meu imediat dupa nastere si am avut acea senzatie despre care vorbesc toate mamicile. A avut 3780 grame si a supt imediat dupa nastere.

Si cateodata la caldurica si oxigen prind mai multa putere

In incheierea povestii tale, Alexandra,

Ne spui de unde ai aflat despre primul contact al lui bebe cu mama, contactul piele-piele?
“ Am vazut peste tot, am auzit! Urmaresc pagina facebook a Spitalului Privat Isis, citesc Jurnalul Isis, intru si citesc parerile mamicilor de pe grupuri si forumuri de discutii.”

 Un gand pe care il transmiti acum femeilor din Romania?

• Daca isi doresc foarte mult un copil, sa ramana calme, sa se bucure de sarcina si sa mearga mai departe. Sa nu se axeze pe ideea pericolului, sa nu permita fricii sa apara, doar sa se bucure de momentele prin care trec.
• Sa isi aleaga un medic care sa le impartaseasca dorintele.
• In experienta mea, a contat mult parerea medicului si faptul ca el m-a incurajat sa nasc natural. Daca la un moment dat el ar fi spus sa facem cezariana, m-as fi indreptat fara retinere catre ea, atata incredere aveam in el in orientarea lui catre nastere naturala!
• Sa aleaga un mediu al nasterii care sa le ofere liniste, sa poata avea o persoana alaturi, cum am avut-o eu pe mama si sa poata avea un cadru medical cu care sa poata rezona.