Nasterea vaginala dupa cezariana-povestea Andrei

Andrea din Galati, devenita, zilele trecute, mamica a doi baietei, ne-a povestit experienta celei de-a doua nasteri, nasterea vaginala dupa cezariana (NVDC).

Povestea mea: O minune vine întotdeauna însoţită de altele  

De curând au avut loc doua minuni deodată în viaţa mea:

• Ivirea pe lume a celui de-al doilea băieţel, a doua minune a familiei, perfect sănătos 
• O naştere vaginală după cezariană, după care mă recuperez rapid

Despre ce s-a întâmplat până în prima parte a sarcinii am mai scris aici:
  http://www.maternitate-constanta.ro/forum/viewtopic.php?f=10&t=1821.

Aceasta este cea de-a doua sarcina si nastere a mea:

Toată sarcina a decurs normal

 Bebe a fost activ din momentul în care a mişcat în burtică şi până la naştere (mă rog, cât de activ a putut fi pe ultima "sută"). Singurul incovenient a fost când am avut greţuri în primele 3 luni, dar au trecut repede.

 Începând cu prima ecografie, de depistare a sarcinii, şi încheind cu ultimul TNS, am făcut toate ecografiile, analizele şi testele necesare recomandate de medici. Toate au ieşit mereu bune. Acest lucru mi-a adus linişte la fiecare pas şi am putut rasufla uşurată până la pasul următor. Mişcările bebeluşului, perioadele lui de activitate/somn pe care le ştiam şi care se repetau zilnic m-au liniştit în permanenţă.

Pe tot parcursul sarcinii m-am simţit în formă, am avut tensiunea arterială normală, am luat în greutate normal. Am făcut diverse activităţi, am fost mereu activă şi am avut grijă să mănânc variat şi hrănitor, să fac mişcare etc. Cu ceva bellydance şi ceva fitness specific trimestrului respectiv de sarcină mi-am menţinut tonusul muscular. M-am şi odihnit foarte mult (ore în şir, ca ursul, fiindcă ştiam că mă aşteaptă momente grele la naştere şi zile mult mai grele după).

Am avut si emotii

Singurul lucru care ne-a dat emoţii mari, pe lângă uterul cicatriceal, a fost placenta. La ecografia morfologică de trimestrul trei s-a văzut că este matură. Aşadar cezariana, pentru mine, a stat ca sabia lui Damocles deasupra capului mereu fiindcă dacă placenta nu hrănea bine bebeluşul sau nu-i oferea oxigen destul acesta trebuia scos cât mai repede posibil - era o situaţie în care i-ar fi fost mai bine în afara uterului.

Alte emoţii, dar nu la fel de mari, le-a dat şi cordonul ombilical, care nu se vedea bine la ecografii dacă este sau nu în jurul gâtului (dar era sigur la nivelul acestuia).

Până în săptămâna 33 m-am dus lunar la consultaţii la Dl Dr. Zaher Mohamed şi/sau la Dr. Ciornei Bogdan, depinde cine era atunci disponibil pentru consultaţii. Am avut mereu încredere în amândoi, fiind colegi, chiar dacă Dr. Zaher Mohamed era medicul meu principal şi cel cu care mă familiarizasem mai mult.

Urma ca travaliul să decurgă normal, fără vreo intervenţie medicamentoasă, pentru a nu pune în pericol fătul şi starea uterului la nivelul cicatricei.

Datorită stării placentei, după aceea am fost chemată la doua săptămâni.La 37 saptămâni(16 ianuarie), Dr. Zaher mi-a spus că peste o săptămână când vin la control să rămân în Constanţa până la naştere. Aveam colul încă destul de lung şi perfect închis. Totuşi am fost avertizată că în orice zi mă pot aştepta la declanşarea travaliului.

Ma pregateam pentru nastere

Cam din 18 ianuarie a început să curgă un mucus transparent, cu fiecare zi curgând mai des. Mi-am zis că, dacă e dopul gelatinos, tot mai am timp să plec duminică spre Constanţa, aşa cum ne programasem 

Sâmbătă, 21 ianuarie, de la ora 11, am simţit cum uterul se contracta uşor, îndelungat şi nedureros. Pe la ora 13 deja curgea mucusul cu o mică pată roz. Mă apucase disperarea la gândul că dacă rămân în Galaţi voi naşte acolo şi mă vor tăia şi îmi vor distruge visele, speranţele, voi fi în condiţii mizere şi iar voi fi traumatizată.

Am luat legatura cu Ela, cea care a avut prima NVDC in Isis

Aşa că am sunat-o pe Ela din Piatra Neamţ că nu ştiam ce să mai fac.

Discutând cu ea, m-am calmat şi m-am lămurit: dacă eu aveam sentimentul că nasc curând, era bine să-mi fac repede bagajele şi să plec cu soţul în aceeaşi zi.

 Aveam două variante: cu trenul sau cu microbuzul. Deşi ajungea târziu şi după mai bine de cinci ore, mi s-a părut mult mai comod şi mai sigur cu trenul.

Am luat trebul spre Constanta

Zis şi făcut. La ora 16:59 eram în tren şi îmi revenise bucuria. Pe drum uterul se contracta la intervale lungi, tot nedureros. Nu prea puteam sta în şezut, doar pe-o parte sau mult pe spate mi-era mai confortabil. Cu mai puţin de jumătate de oră înainte de sosirea în Constanţa (pe la 22,adică) simţeam nevoia să stau în picioare şi să-mi balansez bazinul.

La 22:25, înainte să ajungă trenul în gară, cum stăteam eu veselă în picioare, simt ceva presiune, rupere şi o curgere mare de lichid transparent şi foarte cald prelingându-se frumos pe picioare şi udându-mi pantalonii  

Ela îmi spusese să rămân liniştită dacă "se rupe apa" fiindcă mai e timp până la naştere  

Soţul meu era mult mai calm ca mine.

 Mi-am luat drept fusta un prosop mare peste bazin şi pantalonii uzi şi aşa am coborât din tren pe vânt şi zăpadă, ţintă la un taxi.

La 22:45 eram în Clinica Isis întâmpinată cu căldură

 Am completat câteva acte. Lichidul tot curgea.

A venit şi medicul de gardă care la ecografie a văzut că bebe era bine, a observat şi că am avut mult lichid ("aha," îmi ziceam eu, "de aia îmi părea burta mai grea în ultima săptămână... nu din cauză că copilul avea cine ştie ce greutate!"  ). Încă nu aveam dilataţie.

M-a întrebat dacă sunt "naturistă" (fără intervenţii medicamentoase, fără ajutor cu epidurală) şi am zis DA. M-au ajutat să-mi pun cămăşuţă de la ei şi după ce mi-am lăsat lucrurile în cameră mi-am trimis soţul la gazda din oraş (că se putea odihni findcă mai dura ceva până la naştere) şi eu m-am dus în sala de naştere unde am rămas până a doua zi.

Linistita in sala de travaliu

După ce am ajuns în sală mi s-a făcut primul TNS, şi apoi din 2 în 2 ore câte unul, cu durata de 20 de minute. Între ele eram singurică, lăsată în voia mea, având la dispoziţie tot ce era necesar: apă, torşoane, puteam suna şi chema oricând pe cineva. Mai venea din când în când cineva din personalul clinicii să vadă cum mă simt şi dacă aveam nevoie de ceva. În rest, linişte şi pace.

Tot cam pe-atunci am cunoscut-o personal pe Liliana, pe care o stiam din discutiile cu Antoanela din Piatra Neamt si de pe forumul Isis. La un moment dat, mi-a adus mingea de travaliu şi mi-a arătat cum să stau pe ea.

Câteva ore am avut contracţii neregulate

Abia în jur de doua dimineaţa au început să fie regulate (dacă îmi mai aduc bine aminte). După monitorizarea de la patru dimineaţa aveam dilataţie trei, iar peste câteva ore, cam înainte să se schimbe turele personalului, aveam dilataţie sase-sapte.
 Nu ştiu cum am ajuns la dilataţia asta. Mi se spusese încă de la început că ar fi bine să mă odihnesc între contracţii, să aţipesc puţin, să nu-mi consum resursele de la început fiindcă va dura travaliul. Medicul din garda de noapte a zis că vede că rezist aşa că mă voi descurca şi sigur năşteam până în după-amiaza de duminică.
Şi-a luat la revedere şi Liliana, că şi ea pleca din tură şi rămânea să îmi continui "călătoria", cu o alta colega care urma sa intre in tura de dimineata.

Imi alegeam pozitiile din timpul travaliului in functie de durere

De multe ori, în timpul contracţiilor m-am simţit mult mai bine în picioare, folosind mişcări de balans ale bazinului, şoldurilor sau pe vasul toaletei (mai ales ca mie tot mi-a curs apa ore întregi) şi mereu mi-am masat singurică puternic, osul sacru de-o parte şi de alta, coccisul, în timpul fiecărei contracţii şi acest lucru le-a făcut mult mai suportabile, alături de respiraţia de relaxare învăţată de pe CD-ul Sorinei (http://www.nastereprinhipnoza.ro/cd-pregatire-nastere).

 Între contracţii eram destinsă, calmă, discutam.
(Liliana, vazându-mă din afară, poate zice dacă aşa a fost sau nu).

Am atipit cand dilatatia era mai mare

De aţipit am putut aţipi stând pe mingea de travaliu, unde preferam poziţia şezut dar lăsată pe spate - nu simţeam presiune în partea anterioară a bazinului, doar în cea posterioară - sau în timpul monitorizărilor, pe pat, între contracţii, deşi pe pat mi-a fost mai greu la început şi culmea, am aţipit foarte bine când dilataţie era mai mare.

În tura de dimineaţa a intrat moaşa Laura (asistenta şefă)
 Mi-a pus muzică numai bună de dansat din şolduri. Am mai rezistat dansând, masându-mi cu putere sacrul, dar deja nu mai puteam sta decât în picioare cel mai bine. La un moment dat contracţiile au devenit tot mai puternice. Laura mă avertizase că vor fi mai puternice şi le voi simţi mai puternic când vor fi una după alta după o extrem de mică pauză între ele.

 De atunci m-a ajutat cu masajul în zona lombară şi a sacrului - are o forţă fantastică în mâini şi când mă masa parcă îmi lua durerea cu mâna şi totodată mă ajuta să respir astfel încât să trec prin contracţie mai bine.

Din păcate, când începuse să îmi fie şi mai greu, de vreo doua ori Laura a trebuit să iasă din salon, că era chemată.
 Cât nu era Laura a venit Dna Dr. Bucur şi îmi spuse că mai am puţin.
 Îi răspund:
 "Faceţi şi Dvs. ca mama mea când trebuia să mă convingă să mai merg pe jos câţiva km. Mă păcălea spunându-mi că mai e puţin!" 

A doua oară când Laura a plecat îmi venea să urlu de furie că nu era acolo şi că mi-ar fi fost mai bine dacă stătea cu mine.Şi am sunat să o cheme la mine. Când am văzut-o, probabil i-am zis încruntată: "Te rog să nu mai pleci de lângă mine!"   Şi a rămas cu mine, şi a făcut schimb de loc cu o altă colegă care să asiste la cezariana ce urma să aibă loc în aceeaşi dimineaţă.

Ma asteptam sa dureze mai mult
Cum-necum, cu ajutorul Laurei, am ajuns, la ora zece dimineaţa, la dilataţie zece. Nu-mi venea să cred. Mă aşteptam să dureze mai mult! Aveam dilataţie, dar bebe nu coborâse.
De atunci încolo am stat doar pe masa/pat. Îmi era de folos să mă împing în mâini şi tălpi, mai ales ca mai era până aveam voie să împing bebeluşul.

A venit dr. Zaher
 Cand a venit, intrand pe uşă, m-a intrebat: "Ce mai faci fetiţă?" (Cine ştie dacă o fi zis cu adevărat asta, că începuse să vină mai mult personal în sală, şi discutau pe diverse teme. Între contracţiile mele făceau glume, râdeau, mă mai întrebau ceva etc.) Eu eram mai mult atentă la ce îmi spuneau Laura şi Dr. Zaher. Mă străduiam să le urmăresc reacţiile şi să îi ascult când îmi spuneau ce şi cum să fac.
 Întrebat dacă "taie" (perineul), Dr. Zaher - uitându-se la faţa locului - a tras concluzia că nu e necesar, şi uite aşa, fără să îi spun, am scăpat de episiotomie.
(Notă: Din cauza candidozei din timpul sarcinii ţesuturile mele nu aveau elasticitatea normală şi au suferit, dar n-are nicio importanţă că am fost cusută din cauza asta. Pentru mine este important că nu s-a intervenit deloc şi am născut normal.)

Nu vroiam sa vina sotul, in acel moment m-ar fi enervat

Înainte de expulzie m-au întrebat dacă vreau să vină soţul că e pe hol.
"NU! SĂ STEA ACOLO PÂNĂ SE TERMINĂ!"  Nu vroiam să mă vadă, m-ar fi enervat chiar! 

În fine, după câteva încercări nereuşite, am reuşit în sfârşi,t să împing bine şi am născut "spontan" un pui mic şi alb şi ud, o urlătoare mică, pe care Dr. Zaher vesel mi-a pus-o pe piept.

 Uau! Minunat! Ce senzaţie să simţi presiunea şi să încerci să scoţi afară un cap mic şi apoi puf! într-o secundă să iasă restul corpului şi gata! Al tău bebeluş e cu tine! 

Mi-a fost scoasa repede placenta şi s-a verificat cicatricea, totul era bine. Uraa! 

Dupa nastere

Doua ore am stat întinsă în sală, până mi-au trecut frisoanele, timp în care soţul meu a stat cu mine, m-a ţinut de mână, mi-a arătat ce mândru e de mine (mai ales după ce a aflat că nu am făcut epidurală), a văzut bebeluşul (care a stat la incubator până ce vernixul s-a absorbit în piele, timp în care bebe era liniştit, dădea din picioruşe şi mânute).

Şi i-am dat copilului un nume care a venit spontan în mintea fiecăruia din noi. De data asta eu eram cea care trebuia să îi dea nume copilului, dar se pare că am avut amândoi aceeaşi intuiţie, aceeaşi inspiraţie, cu acelaşi nume deosebit.

Dupa nastere, eram pregatita sa imi primesc puiul
După aceea am fost dusă în camera noastră, unde am mâncat. După ce mi-am mai adunat forţele, am sunat să anunţ că eu sunt pregătită să-mi primesc puiul în cameră atunci când el va putea fi adus la mine.Dacă nu mă odihneam între contracţii, aşa cum îmi recomandase personalul medical, nu aveam puterea să mă ridic din pat imediat ce am terminat de mâncat (m-au ajutat ei şi cu nişte calciu după naştere, ce-i drept, dar odihna, cât a fost a însemnat foarte mult).

Cât am stat internată cu puiul în cameră am avut totul asigurat: masa - care în primele doua zile mi s-a părut puţină, la efortul pe care îl depusem aveam o foame de lup, plus că am alăptat de la început; scutece pentru bebe, torşoane pentru mine, cămăşuţă, papucei, săpun, etc.
Practic nu am avut nevoie de mare lucru de la mine, deşi aveam bagaj mai mult că înainte de plecarea din Galaţi nu mă aşteptasem să mă internez atât de repede 

Îi mulţumesc Dr. Zaher Mohamed pentru:

• şansă, încurajări, încredere şi ajutorul deosebit acordat la naştere
• a fost omul potrivit pentru împlinirea unei minuni în viaţa noastră

Fie ca prin intermediul dânsului şi al celorlalţi oameni extraordinari de la Clinica Isis să aibă loc cât mai mult succese şi minuni!
Andrea din Galati, mamica a doi baietei minunati

Sarbatori cu surprize: travaliu prematur

schimb de tur- atmosfera sarbatorilor de iarna

Shimb de tura

Salonul 201 si in salonul 202

In aceste doua saloane se afla doua gravide, care au un travaliu in faza incipienta. Nu au dilatatie inca, ci doar modificari la nivelul colului, care pot anunta ca, bebelusii lor se pot naste in cateva ore sau in cateva zile.

 In asteptare pentru nastere, avem un cuplu din Constanta si un cuplu din Bucuresti.

Salonul 205

Sarcina 35 de saptamani, contractii, supraveghere, indicatii medicamentoase.

Inceput de seara. Alerta. Travaliu prematur

Inainte de a ne face un program de desfasurare a activitatilor destinate noptii, in urma controlului medical efectuat de medic, se decide interventia chirurgicala de urgenta.

Pregatirea echipei, verificarea detaliilor de primire a nou nascutului

A doua sarcina a unei paciente de 36 de ani, sarcina care a evoluat normal pana in momentul declansarii premature a contractiilor. RH-negativ al pacientei. Anticorpi absenti la ultima testare.

asigurarea reanimarii pacientei

Profesionalism, detalii, emotii

In cateva minute, s-a strans echipa care urma sa intervina: medicul anestezist, medicii ginecologi, medicul neonatolog si asistentele care deservesc medicii.

Liniste. Se incearca a se simula veselie in sala. Pacienta are nevoie sa fie relaxata, sa aiba un psihic bun pentru a preveni atacurile de panica, ce pot surveni in urma emotiilor, pe care le are in mod firesc orice pacienta, inainte de efectuarea anesteziei, cat si in momentul in care aceasta se intinde pe masa de operatie.

Pericol, rutina, rapiditate

Cand poate exista pericol pentru micutul nenascut, pregatirea blocului operator, cat si toate detaliile legate de interventia chirurgicala, se efectueaza cu rapiditate, astfel incat in 3-5 min din momentul in care gravida a intrat in sala de operatie, micutul poate vedea deja lumina zilei.

·         Medicii obstetricieni (dr. Mohamed Zaher si dr. Pelin Eugenia) - concentrati pentru a efectua manevra chirurgicala cu rapiditate

·          Medicul anestezist ( dr. Dinca Irina) - asigura mentinerea functiilor vitale in limite normale, se afla la capul pacientei, discutand lucruri marunte pentru a-I distrage atentia

·         Medicul neonatolog ( dr. Bucur Teodora) - pregatita sa intervina, privea cu emotie si siguranta, pasii interventiei chirurgicale

Primul tipat, semn de sanatate?

In plaga se observa capul nou nascutului. Se ivea capusorul extras cu o manevra sigura de medic, dr. Zaher Mohamed, asistat de dr. Pelin Eugenia, iar in momentul acela, a aparut si primul tipat viguros al nou nascutului, dupa care a fost extras in intregime din locul cald care l-a gazduit timp de 35 de saptamani.

Usoara relaxare: micutul Stefan avea un plans viguros, iar tonusul era bun

Cele doua repere sunt importante in determinarea starii de sanatate a nou nascutului la nastere. Ati auzit frecvent, despre vestitul scor Apgar la nastere: acestea sunt doua repere.

dr. Bucur Teodora

Evaluarea imediata a nou nascutului de catre medicul neonatolog

Medicul neonatolog, dr. Teodora Bucur, il evalueaza, in timp ce se desfasurau primele manevre de intampinare ale bebelusului:

·         Aspectul tegumentelor indica faptul ca micutul este nascut inainte de termen

·         Tonusul muscular este bun, ceea ce poate indica o buna adaptare la viata extrauterina

·         Plansul viguros, permite o buna oxigenare a tesuturilor, cat si eliminarea lichidului intrapulmonar, fara afi necesara aspirarea excesiva a nou nascutului

·         Timpul de colorare al tegumentelor, usor lent, creaza necesitatea administrarii oxigenului in flux liber.

Pacienta priveste, zambeste, urmareste reactiile

In tot acest timp, pacienta urmarea manevrele de intampinare ale nou nascutului. Evident medicul neonatolog, a asigurat-o inca din prima clipa, ca micutul ,in acel moment, are o adaptare buna.

Cum percepe pacienta desfasurarea ingrijirilor nou nascutului?

Cu capul intr-o parte, pacienta privea, aparent relaxata.

 Dar oare cum percepea toate acele manevre, efectuate cu rapiditate de echipa de neonatologie? Le percepea ca fiind normale tranzitiei la viata extrauterina?

Inainte de cuvinte, avem trairi

Adesea pacientele se concentreaza numai pe reactiile cadrelor medicale, fara a fi constiente de manevrele medicale. Ceea ce transmite emotional un cadru medical, este adevarat pentru ea, fiindca suntem oameni care relationam prin mimica fetei, prin gesturi care pot arata siguranta unui moment, idea de pericol sau rutina unui act medical.

Supravegherea nou nascutului

Data fiind varsta de gestatie mica, cat si starea generala buna a micutului, medicul neonatolog a hotarat ca acesta sa fie supravegheat in mod deosebit, sa se faca investigatiile de rutina, conform istoricului medical al sarcinii mamei sale, dupa care sa fie atasat la sanul mamei. Se anticipa ca micutul se va adapta si va suge cu fermitate laptele mamei sale.

Peste cateva ore, lactatie instalata, bebelus atasat la san

Conform anticiparilor, micutul Stefan s-a adaptat bine, nu a fost dependent de o sursa de oxigen, iar peste cateva ore a fost atasat la sanul mamei sale, unde a supt viguros.

De ce un travaliu prematur?

De fiecare data cand apare un travaliu prematur, cand o sarcina a evoluat fara complicatii, veti fi intrebate daca ati facut ceva in mod deosebit. Se va incerca sa se stabileasca ce factor matern ar fi putut declansa travaliul prematur.

De cele mai multe ori efortul fizic este factorul declansator, iar alteori acest factor nu exista.

Efectuindu-se o mica analiza a acestor travalii, de cele mai multe ori, nou nascutul are o adaptare buna la viata extrauterina.

Si atunci se va pune intrebarea:

Daca nu exista un factor matern declansator, se stie ca exista un echilibru intre mama si fat, iar in declansarea travaliului la termen rolul esential il are bebelusul.

Chiar daca s-a incercat stoparea contractiilor, implicit stoparea evolutiei travaliului, pentru a mentine cat mai mult timp fatul in mediul care ii oferea confort, acesta a dorit sa se nasca.

Fatul a declansat travaliul fiindca era pregatit sa se nasca?

Vom urmari evolutia nou nascutului in maternitate.

Adaptarea imediata a nou nascutului, nu prezinta garantia adaptarii ulterioare

 Alteori, un micut care se adapteaza bine in primele momente sau prime 24 de ore, poate prezenta  o adaptare incetinita ulterior, fiind necesara interventia medicamentoasa si supravegherea atenta medicala.



Pentru o nastere naturala, fug in alt oras?

Forfota in Isis. O zi incarcata.

Multe interventii care urmau sa ocupe sala de operatii. Fie ca erau operatii cezariene, fie ca erau interventii chirurgicale de natura ginecologica, personalul medical era alert. O zi plina, un etaj plin cu mame care aveau déjà  bebelusii langa ele.

Receptia forfotea

Toata agitatia era concentrata la nivelul ultimului etaj, blocul operator.

In una dintre salile de nastere era liniste. O gravida calma, zambitoare, asculta nostalgica aparatul care monitoriza bataile cordului fetal.

O intreb cum isi doreste sa nasca si care ii sunt motivele pentru care a ales maternitatea noastra.

Era atat de zambitoare, emana siguranta si o stare de fericire.

‘’Sunt atat de fericita ca am facut aceasta alegere de a veni aici!’’

Au femeile un plan de nastere?

Multe femei anticipeaza nasterea lor si isi planuiesc inca din momentul conceptiei medicul care ii va urmari sarcina, medicul care va asista nasterea cat si locul unde va naste.

Alte femei au un plan initial diferit dupa care, un imbold sau o situatie care se schimba si aleg in ultimul moment sa ni se adreseze.

Aleg o altfel de nastere decat au planificat, una intr-o clinica privata.

Gravida era din alta localitate (Galati), o distanta care poate fi semnficativa pentru anumite cupluri, iar pentru altele poate fi atat de aproape.

Femeile isi doresc medicul la nastere?

Sarcina i-a fost urmarita de unul din medicii din orasul ei in care avea incredere deplina. Stabilisera impreuna sa aiba o nastere naturala. Era modul ales de nastere al femeii, medicul fiind cel care ii confirma ca din punct de vedere medical, lucrurile se petrec asa cum prevazuse natura.

 Isi dorea ca la nastere sa fie prezent si medicul cu care cladise o  relatie de incredere. La o ultima vizita i s-a explicat ca o nastere care debuteaza spontan, asa cum si-o dorea, nu o poate avea cu medicul alaturi, deoarece exista un program de garzi pe care acesta il respecta in raport cu colegii din spitalul in care lucra.

Daca medicul nu e prezent la nasterea mea, imi voi programa cezariana?

Deja gandurile ei erau orientate catre operatia cezariana.

De doua saptamani incerca sa se obisnuiasca cu gandul ca siguranta nasterii cu medicul alaturi o poate avea numai daca alegea sa se opereze. Facuse planul impreuna cu familia ei, cu sotul, dar gandul ca urma o interventie chirurgicala fara sa fie necesara din punct de vedere medical a facut-o sa se gandeasca profund. Nu asta isi dorea! Nu acest lucru anticipase pentru ea si momentele imediat urmatoare cu fetita lor.

Au hotarat in timp scurt

 Internetul a fost cel care le-a oferit solutia!

 Chiar daca in orasul lor multe gravide s-au adresat clinicii noastre, ea nu a intrat in contact cu niciuna dintre aceste familii. Informarea pe care i-a oferit-o  lume virtuala i-a fost de ajuns.

Acum iradia de fericire!

‘’Si nastere naturala, ati ales? Care va sunt sentimentele in legatura viitoarea nastere?’’

Am adresat aceasta intrebare fiindca orice gand din trecut, orice situatie care te determina sa iei in considerare o operatie cezariana, iti poate crea nesiguranta in timpul travaliului, iar cand durerea poate atinge un anumit prag, poti considera ca operatia cezariana este cea care te poate salva.

 Este o alegere pe care multe femei o regreta, daca ea este luata in timpul travaliului, fara o indicatie clara de cezariana.

Alegerea cea mai buna - nasterea in apa 

Parea convinsa ca a facut cea mai buna alegere.  A urmat un mic chestionar prin care intentionam sa o pregatim pentru nasterea ce va urma, o pregatire psihologica.

Travaliul a pornit a doua zi. A ramas in salon, era relaxata, vesela, statea pe minge, iar durerile veneau si plecau. Sotul i-a fost alaturi.

Ganduri dupa nastere

O intrebam, acum, cand fata statea relaxata in patul mare, asezata pe o perna pentru a ajunge la nivelul sanului.

Zambeste larg si puncteaza:

‘’Am nascut o fetita de 4200g, a  fost bine!’’

Ma asez pe pat si intru in amanunte. Imi doresc sa aflu care este perceptia ei despre durere acum, cand era incarcata cu hormonii fericirii, cand sotul era incantat sa ne povesteasca despre povestea nasterii fetei lui care s-a nascut in aceeasi zi cu tati!

‘’ A fost greu, da!’’

Ascult si caut in priviri, dezamagire sau regret ca a ales sa nasca…

‘’Greu?’’

‘’Da, greu, dar am nascut! Am nascut in apa o fetita, iar greutatea fetei chiar imi da un sentiment de putere, realizezi?’’

Mandrie-dragoste-realizare

Ascult si simt mandrie. Simt dragoste. Simt ca un lucru pe care si l-a dorit sa-l realizeze, pentru care a trebuit sa ia decizii de ultim moment, sa schimbe un oras, sa isi infrunte teama de durere, acest lucru a facut-o sa se simta  puternica.

‘’Sunt fericita! Nu pot sa cred ce sentiment de implinire am! Nasterea in apa, chiar asta imi doream si a fost cum am visat!’’

Concluzie

Poti simti ca ai avut un drumul lung si greu, un drum care implica depasirea temerilor, transformarea senzatiilor negative in sentimente de implinire, un drum in care poti sa simti ca natura a creat femeia sa nasca!