Se afișează postările cu eticheta medic neonatolog. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta medic neonatolog. Afișați toate postările

duminică, 17 iulie 2011

Am piciorul in ghips, cum ma ocup de copil dupa operatie?

M-am gandit mult: sa descriu intai inceputul povestii acestei mamici sau inceputul  interactiunii mele cu ea si cum m-a impresionat atitudinea acestei proaspete paciente operate?
Puteti doar citi si afla!
Ora 9, intr-o zi oarecare
Infirmierele din tura de dimineata se indrepta cu cate o proaspata mamica operata catre saloanele unde erau cazate, dupa o noapte pe care au petrecut-o in salonul postoperator.
Cateodata, imobilizarea mamicilor operate poate fi mai dificila, iar alteori destul de lejera.
 Ce le diferentiaza pe aceste paciente: greutatea pe care o au in moment nasterii, modul cum reactioneaza la durere, perceptia despre sine vis-à-vis de situatiile dureroase din viata.
 Aceasta latura o vom dezvolta intr-un alt articol, fiindca aici si acum vom expune povestea unei mamici cu o experienta deosebita de nastere.

De aceasta data ne asteptam ca mobilizarea sa se faca mai dificil, avand in vedere ca piciorul in ghips al pacientei cu chip balnd si zambitor, trona – alb, dur, inert.
Salonul 210
Elisa, ca orice pacienta operata a avut o imobilizare mai dificila, insa fata ii era luminoasa, zambea, nu parea ca se concentreaza pe durerea pe care o putea resimti in mometul in care de pe scaunul mobil a fost asezata in pozitie orizontala in pat. Multe femei au sentimentul ca operatia se “desface” datorita presiunii pe care o exercita organele interne asupra tesuturilor  sectionate.
Familia a asteptat-o. Priviri calde, un  “Bun venit!”
Intalnirea cu familia a fost mult mai importanta decat ceea ce simtea ea in acel moment la nivelul operatiei. Oare se mai gandise?


Fetita este adusa in salon
Salonul 210, este unul dintre saloanele cu doua paturi. Pacientele il prefera deoarece pot sta lejer cu un insotitor, sotul sau oricine altcineva din familie. Adesea aleg pachetul de 1000 de euro din acest motiv, mai ales daca proaspata mamica a avut o operatie cezariana, care presupune o imobilizare ingreunata pentru a putea fi disponibila nevoilor bebelusului.
Ora 10
Micutei dupa ce i s-a facut toaleta de dimineata  si a fost vazuta de medic in salonul destinat bebelusilor cu mamicile operate, a fost adusa in salon, langa mama sa.  Dormea, a fost asezata in patutul ei, ramand ca familia sa o admire in liniste pana cand Arina ar da semn ca doreste sa se trezeasca pentru a suge.
Dupa o ora, Arina a inceput sad dea semne ca doreste prezenta mamei sale. Incantare, familia era nerabdatoare sa o vada la sanul mamei.
Cu ajutor, ne gandeam, Elisa se va putea intoarce usor pentru a o lasa pe micuta sa se regaseasca la sanul ei. De aceasta data ea a reactionat conform instincetelor de mama uitand ca piciorul in ghips nu ii permite sa se foloseasca de ambele picioare pentru a-si proteja operatia. S-a intors zambind,  ca orice mama care a trecut printr-o nastere, fara sa se gandeasca ca exista o taietura a abdomenului care i-ar fi putut genera disconfort.
Ne-am gandit ca, Elisa ar avea nevoie mai mult de sprijinul nostru pentru a se ocupa de bebelus, insa aceasta mamicia ne-a surprins cu daruirea totala pe care a arata-o fata de micuta sa cu chip extreme
 de frumos.
In acea zi, familia i-a fost aproape, iar seara ne-a anuntat ca va ramane singura peste noapte si doreste sa se ocupe asistentele pediatree de micuta. Alesese pachetul de 800 de euro, trei zile fara insotitor. Zis si facut.

A doua zi, surpriza
Ne-a spus ca se simte pregatita sa se ocupe de fata si nu mai are nevoie de ajutor. Cu imaginatie am amenajat camera. Cele doua paturi ale salonului 210 au fost unite, astfel s-a crea un pat mai mare, iar micutei i s-a amenajat un patut langa mama sa. Nu se putea intoarce inca cu lejeritate pentru a o alapta pe Arina, nici formatul sanului nu ii permitea acest lucru.

Ce e de facut? “Inaltatoare” pentru loc’sorul Arinei de langa mami.
Cat de incantata era Elisa ca acum micuta era langa ea!
Geanta de voiaj in care isi adusese cele necesare ne-a rugat sa o asezam langa ea, astfel incat in acel pat “maret” sa se poata ocupa de cele minime necesare pentru ea si mamica.
“Sigur, este bine”
“Da, vreau sa fie langa mine pentru a ma putea ocupa de ea.”

Povestea ei
Cu putin timp inainte de nastere a alunecat in curtea casei si si-a fracturat piciorul. Se speriase foarte tare fiindca in caderea ei a incercat din rasputeri sa isi protejeze burtica unde se afla fetita lor. A mers la medic pentru a i se imobiliza piciorul si a aflat ca micuta era sanatoasa.
In timpul sarcinii si-a dorit sa nasca natural iar dupa acest incident a hotarat impreuna cu medicul sau, dr. Cristurean Viorel, sa astepte declansarea naturala a travaliului, dupa care sa se intervina chirurgical. Un travaliu cu intreg piciorul in ghips putea fi destul de complicat.
Care au fost sentimentele ei de dupa nastere?
Va spuneam ca intalnisem fericire, dedicare totala, uitare de sine cand ar fi avut doua motive care ar fi putut sa ii creeze discomfort.
In caderea ei, a uitat cu desavarsire de durerea piciorului, era ingrijorata cu privire la starea fetei. Chiar daca medicul sau a asigurat-o ca micuta nu patise nimic, avea un sentiment de neliniste. In cele trei saptamani pana in momentul nasterii  s-a straduit sa isi controleze teama ca s-ar fi putut intampla ceva.
Cand micuta s-a nascut, in momentul in care a tinut-o in brate si a primit asigurarea medicului neonatolog  ca este sanatoasa, s-a uitat pe sine.
Arina era sanatoasa!
In cele doua nopti care au urmat, Elisa a avut grija de micuta ei, in sistem rooming-in, asa cum fac toate mamele care au nascut in Isis. A plecat acasa fericita si extrem de incantata de frumoasa ei domnisoara care a preluat starea mamei si nu a plans decat cand i-a fost foame, care s-a regasit la sanul mamei si a incantat pe toata lumea cu prezenta ei si modul in care raspundea vocilor pe care le auzea.

Cateodata  anumite experiente de viata ne determina sa apreciem lucrurile cu adevarat importante.

miercuri, 27 aprilie 2011

Locuiesc in Grecia si nasc in Isis

Blocul de nasteri.
Agitatia unei zile obisnuite. Dimineata.
In sala unu, vestitul salon 307, cu mult ravnita cada de nastere cu “bule”, se simte o usoara agitatie. Se va naste. Atat de multa liniste. Controalele se petrec periodic, cineva intra, apoi iese. Medicul zaboveste putin, dupa care intra asistenta .  In tot acest timp gravida subtirica priveste ritualul personalului medical care ii urmarea travaliul, fara a spune nimic.
Incepea o contractie si se termina, iar ea isi concentra atentia pe ceea ce se intampla in jurul ei. Era calma.

Aflam ca este la al doilea copil si a venit special din Grecia pentru a naste in apa in clinica noastra.
Dilatatia progresa , iar travaliul se apropia de sfarsit.  A intrat in apa. Dupa prea putin timp, ne povesteste Loredana ulterior, a simtit nevoia de a impinge.
Micuta s-a nascut si a poposit pe sanii mamei.

Liniste. Relaxare. Mama fericita. Fetita se roza o data cu primele respiratii, legata fiind inca de cordonul ombilical al mamei sale.
Medicul neonatolog, dr. Bucur Teodora, priveste cat de natural se adapteaza micuta fiinta abia aparuta in aceasta lume, nedezlipita inca de mama ei.
Se auzi remarca medicului obstetrician care a ajutat nasterea micutei:
“Este un travaliul natural! Mama nu a avut niciun fel de medicatie in timpul travaliului, de aceea fetita se adapteaza atat de usor!”
Dupa doua ore Loredana a fost cazata in salonul 203, alaturi de fetita lor, care simtise gustul laptelui, inca din sala de nasteri!


In randurile urmatoare va expunem dialogul in care Loredana poveste ceea ce a simtit.
“In Creta nu era posibila nasterea in apa.
Aveam o prietena din Constanta cu care vorbeam pe internet, iar ea nascuse in apa la Isis. Eram nehotarata, ea nascuse cu un medic barbat. Eram atat de retinuta! Mi-as fi dorit sa fiu urmarita de un medic - femeie!
 Am analizat si am realizat ca este mai importanta sanatatea mea si a copilului, dupa care retinerea mea a disparut.
Am fost vazuta de de doctorita din Creta, pana la varsta de 32 de saptamani, dupa care am sosit in Romania, in Constanta.

Am mai avut o experienta de nastere, acum nasc a doua oara. Pentru mine a contat acest lucru! Ceea ce a fost mai putin placut la prima nastere, stiam cum pot evita acum.
Epiziotomia este cea care mi-a creat cele mai mari neplaceri dupa prima nastere. Am facut un granulom de fir. Am trimis email prietenei mele din Romania, iar ea a directionat emailul catre medicul ei, dr. Zaher. Acesta mi-a raspuns, m-am linistit, dupa care m-am adresat unui medic din Creta.
De atunci am un respect deosebit pentru acest medic!”

Acesta este motivul pentru care ai ales nasterea in apa?
Doreai sa eviti epiziotomia? De aceea ai ales o nastere fara interventii medicamentoase?
“Nu ma gandisem la asa ceva, imi doream in apa pentru a diminua durerea si citisem ca ajuta tesutul sa se intinda.
 Privind in urma la prima nastere, as putea spune ca atunci am simtit ca am contractii mai dese si mai dureroase. Acum am avut timp sa ma odihnesc intre contractii. Simteam cum o contractie vine si pleaca.
Ma asteptam sa stau mai mult in apa.”
Cum te-ai simtit in apa?
“Nu mi s-a parut ca mi-a luat durerea cu mana, dar mi-a luat gandul de la durere!
La un moment dat am simtit ca este distanta mai mare intre contractii si chiar m-am molesit!
Ma gandeam ca stau vreo ora in apa, dar am stat vreo doua zeci de minute. De ce crezi asta?
Ai avut un travaliu scurt, Loredana! Este important ca totul a decurs bine, iar in felul acesta ti-ai tinut fata in brate mai repede.
“ Am evitat epiziotomia si sunt mandra de asta! Pot sta in sezut. Ma misc cu usurinta.
Sunt fericita ca pot fi disponibila si pentru flacaul meu cel mare!”

Citeste si despre:
Are degetele atat de micute
Locuiesc in Grecia si nasc in Isis
Daca o gravida nu locuieste in Constanta
A existat un vis, acum iata, inceputul!